Referinţe utile
Noutati in legislaţia Republicii Moldova din domeniul munciiH O T Ă R Î R E nr. 1449 din 24.12.2007
privind carnetul de muncă
Monitorul Oficial al RM din 11.01.2008, nr. 5-7, art. 23
* * *
În temeiul articolului 66 alineatul (6) din Codul muncii, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă Regulamentul privind completarea, păstrarea şi evidenţa carnetului de muncă, conform anexei nr.1.
2. Se pune în sarcina conducătorilor autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi ai unităţilor, indiferent de forma juridică de organizare şi tipul de proprietate:
- numirea prin ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre) a persoanelor responsabile pentru perfectarea carnetelor de muncă;
- asigurarea respectării stricte şi uniforme a regulilor de completare, păstrare şi evidenţă a carnetelor de muncă.
PRIM-MINISTRU Vasile TARLEV
Contrasemnează:
Ministrul economiei şi comerţului Igor Dodon
Chişinău, 24 decembrie 2007.
nr. 1449.
Anexa nr.1
la Hotărîrea Guvernului
nr.1449 din 24 decembrie 2007
la Hotărîrea Guvernului
nr.1449 din 24 decembrie 2007
REGULAMENT PRIVIND COMPLETAREA, PĂSTRAREA ŞI EVIDENŢA CARNETULUI DE MUNCĂ
I. DISPOZIŢII GENERALE
1. Carnetul de muncă constituie documentul de bază privind activitatea de muncă a salariaţilor pe teritoriul Republicii Moldova.
2. Carnetele de muncă se întocmesc în mod obligatoriu pentru toţi salariaţii care au lucrat cel puţin 5 zile în cadrul unităţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma organizatorico-juridică a acesteia, inclusiv pentru salariaţii nescriptici şi salariaţii - cetăţeni străini şi apatrizi.
3. Fiecare salariat poate fi titular al unui singur carnet de muncă de model nou. Excepţie constituie cazurile prevăzute în punctul 10 din prezentul Regulament.
4. Persoanele care se angajează în muncă (cu excepţia celor care n-au fost angajate anterior sau a celor care se angajează prin cumul) sînt obligate să prezinte carnetul de muncă completat în modul stabilit.
II. COMPLETAREA CARNETULUI DE MUNCĂ
Secţiunea 1 Indicaţii generale
5. Carnetele de muncă de model nou se întocmesc pentru toţi salariaţii, atît pentru persoanele care se angajează în muncă pentru prima dată, cît şi pentru cele care au carnete de muncă de model vechi.
6. La întocmirea carnetului de muncă de model nou, în carnetul de muncă de model vechi, după ultima înscriere la capitolul “Date referitoare la activitatea în muncă”, se efectuează o înscriere fără număr: “S-a întocmit carnet de muncă de model nou”, indicîndu-se numărul, seria şi data deschiderii carnetului respectiv.
7. După întocmirea carnetului de muncă de model nou, înscrierile în cel de model vechi nu se efectuează.
8. Carnetul de muncă de model vechi şi cel de model nou se păstrează de către unitatea la care este angajat salariatul.
9. În cazul angajării la o altă unitate, salariatul poate să prezinte numai carnetul de muncă de model nou, cel vechi păstrîndu-se în continuare la titular.
10. În cazul în care sînt completate toate paginile cu coloanele respective ale carnetului de muncă, se întocmeşte un nou carnet de muncă, înscrierile numerotîndu-se crescător. Completarea acestuia se va efectua cu respectarea prevederilor prezentului Regulament.
11. Carnetul de muncă se completează în limba de stat.
În caz de necesitate, la solicitare, salariatului i se poate elibera textul tradus în limba rusă, certificat în modul stabilit, al ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărîrii) în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea respectivă în carnetul de muncă.
12. În carnetul de muncă se înscriu:
-
numele şi prenumele salariatului;
-
denumirea unităţii emitente;
-
localitatea, anul, luna şi ziua întocmirii;
-
datele referitoare la identitatea şi starea civilă a salariatului;
-
modificările privind starea civilă şi numele salariatului după întocmirea carnetului de muncă;
-
studiile;
-
pregătirea profesională;
-
datele referitoare la activitatea de muncă, la stimulări şi recompense;
-
certificarea eventualelor rectificări ale înscrierilor eronate sau incomplete;
-
numerele de identificare de stat al salariatului şi al unităţii în care lucrează acesta (IDNP şi IDNO).
Numerele de identificare de stat (IDNP şi IDNO) se înscriu la capitolul “Menţiuni”.
13. În carnetul de muncă nu se înscriu sancţiunile.
14. Toate înscrierile referitoare la angajare, transfer, stimulări şi recompense se efectuează în corespundere cu ordinele (dispoziţiile, deciziile, hotărîrile) angajatorului, în termen de cel mult şapte zile calendaristice de la emiterea acestora. Înscrierile referitoare la încetarea contractului individual de muncă se efectuează în ziua eliberării, în strictă conformitate cu ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) angajatorului.
15. Unitatea este obligată să aducă la cunoştinţa salariatului, contra semnătură în fişa personală, orice înscriere efectuată în carnetul de muncă în temeiul ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărîrii) de angajare, transfer sau eliberare. În fişa personală se repetă cu exactitate înscrierile din carnet.
16. În caz de necesitate, la solicitare, angajatorul este obligat să elibereze salariatului, în termen de 3 zile lucrătoare, extrase autentificate în modul stabilit ale datelor din carnetul de muncă. 17. În cazul constatării unei înscrieri eronate sau incomplete referitoare la angajare, transfer, recompense etc., rectificarea sau completarea se face de către unitatea care a efectuat înscrierea, la capitolul IX al carnetului de muncă, în corespundere cu ordinul (decizia, dispoziţia, hotărîrea) angajatorului, iar în caz de pierdere a acestuia - conform altui act emis de unitatea respectivă (documentele de arhivă referitoare la activitatea de muncă a salariatului, fişele personale, borderourile de decontări, conturile personale privind salariul etc.), autentificat în modul stabilit de legislaţie.
18. Depoziţiile martorilor nu pot servi drept temei pentru rectificarea înscrierilor din carnetul de muncă.
19. În cazul lichidării unităţii, rectificările sau înscrierile neefectuate de către unitatea lichidată se efectuează de către succesorul de drept, iar în lipsa acestuia - de către autorităţile administraţiei publice locale (primării), în temeiul documentelor corespunzătoare (ordinul (decizia, dispoziţia, hotărîrea) angajatorului, iar în cazul pierderii acestuia - conform altui act emis de unitatea respectivă (documentele de arhivă referitoare la activitatea de muncă a salariatului, fişele personale, borderourile de decontări, conturile personale privind salariul etc.), autentificat în modul stabilit de legislaţie). Unitatea unde lucrează salariatul este obligată să acorde acestuia ajutorul necesar în vederea soluţionării chestiunii în cauză.
20. Rectificarea înscrierilor eronate sau incomplete se face printr-o linie uşoară, în aşa fel încît textul să rămînă vizibil, indicîndu-se la capitolul IX din carnetul de muncă pagina, numărul şi coloana înscrierii eronate sau incomplete şi înregistrîndu-se textul corect. În cazul în care înscrierea a fost anulată integral, acest lucru se consemnează în coloana “Textul rectificat”, cu indicarea actului care a servit drept temei pentru anulare.
21. Sub textul rectificat se indică numărul şi data actului în temeiul căruia s-a efectuat rectificarea.
22. În cazul în care în carnetul de muncă s-a efectuat o înscriere despre eliberare sau transfer, care ulterior au fost recunoscute nevalabile, la solicitare, salariatului i se eliberează un duplicat al carnetului de muncă, în care nu se include această înscriere. În acest caz cheltuielile sînt suportate de unitate.
Secţiunea a 2-a Înscrierea datelor despre salariat
23. Datele referitoare la identitatea şi starea civilă se înscriu în carnetul de muncă în baza buletinului de identitate sau a certificatelor de stare civilă.
24. Datele privind soţul sau soţia salariatului se înscriu numai în cazul în care acesta este căsătorit la momentul întocmirii carnetului de muncă. Dacă la momentul întocmirii carnetului de muncă de model nou căsătoria salariatului este desfăcută, la compartimentul respectiv nu se efectuează nici o înscriere, acesta urmînd a fi completat ulterior, în cazul încheierii unei noi căsătorii.
25. La compartimentul “Numele, prenumele şi data naşterii fiecărui copil” se înscriu, în baza buletinului de identitate al salariatului sau a certificatului de naştere al fiecărui copil, toţi copiii salariatului în vîrstă de pînă la 18 ani.
26. Datele solicitate la capitolele III şi IV ale carnetului de muncă se înscriu în baza actelor de studii şi calificare.
27. La capitolul III, în rîndul de sus, se înscrie instituţia de învăţămînt de gradul cel mai înalt (determinat în mod individual pentru fiecare salariat) absolvită la momentul angajării. Mai jos se indică toate celelalte instituţii absolvite de salariat, atît pînă la, cît şi după întocmirea carnetului de muncă, în ordine cronologică.
28. În cazul în care salariatul a absolvit două sau mai multe instituţii de învăţămînt de acelaşi nivel, una dintre ele (la alegerea sa) se înscrie în rîndul de sus, iar celelalte - în tabelul de mai jos.
29. Dacă la momentul întocmirii carnetului de muncă salariatul îşi face studiile la o instituţie de învăţămînt de nivel superior, rîndul de sus nu se completează. Înscrierea de rigoare se va efectua după absolvirea instituţiei, în baza diplomei.
30. Dacă salariatul are numai studii primare sau secundare generale, denumirea şcolii absolvite de acesta se înscrie în tabelul de jos.
31. La capitolul IV, meseria sau specialitatea se indică în conformitate cu înscrierea corespunzătoare din diplomă sau certificatul de absolvire. În tabelul ce urmează se indică denumirea tuturor cursurilor absolvite de perfecţionare a pregătirii profesionale, indiferent de faptul dacă au sau nu atribuţie la genul de muncă prestat, precum şi titlurile ştiinţifice şi didactice, conform certificatelor corespunzătoare.
32. După întocmirea carnetului de muncă, salariatul confirmă prin semnătură exactitatea datelor înregistrate.
33. Pe prima pagină (foaia de titlu) a carnetului de muncă îşi pune semnătura conducătorul unităţii care a întocmit carnetul de muncă şi se aplică ştampila acesteia. 34. Schimbarea înscrierilor din carnetul de muncă referitoare la nume, prenume şi data naşterii se efectuează de către ultima unitate la care lucrează salariatul, în baza documentelor (buletin de identitate, certificat de naştere, de căsătorie, de divorţ, de schimbare a numelui şi/sau a prenumelui etc.), făcîndu-se referire la numărul şi data emiterii acestor documente.
35. Menţiunile despre schimbările respective se fac la capitolul II al carnetului de muncă. Printr-o linie uşoară se şterg numele, prenumele sau data naşterii înscrise anterior şi la capitolul sus-menţionat se înscriu datele noi.
36. Referinţele la actele corespunzătoare se certifică prin semnătura persoanei care efectuează înscrierea şi aplicarea ştampilei unităţii respective.
Secţiunea a 3-a Înscrierea datelor referitoare la activitatea de muncă
37. În coloana 1 a capitolului V din carnetul de muncă se indică numărul de ordine al înscrierii; în coloana 2 - data angajării la lucru; în coloana 3 - denumirea completă a unităţii care angajează salariatul; în coloana 4 se înscriu datele cu privire la angajare, transfer sau eliberare, conferirea gradelor de calificare conform legislaţiei; în coloana 5 se specifică actul în baza căruia se face înscrierea, data şi numărul acestuia, se aplică semnătura persoanei care face înscrierea şi ştampila unităţii. De exemplu: “Angajat sau numit în secţia, direcţia, subsecţia, sectorul, atelierul...”, cu indicarea denumirii concrete, precum şi a denumirii activităţii, profesiei sau funcţiei şi a gradului sau categoriei conferite.
38. Înscrierile privind denumirea activităţii, profesiei sau funcţiei în care a fost angajat salariatul se efectuează în strictă corespundere cu denumirea acestora, specificată în Clasificatorul ocupaţiilor din Republica Moldova.
39. În cazul în care salariatului i se conferă o nouă categorie sau un nou grad de calificare, acest lucru urmează a fi reflectat la capitolul V al carnetului de muncă.
40. Înscrierea în carnetul de muncă a datelor privind munca prin cumul se efectuează la dorinţa salariatului (în baza cererii acestuia) de către serviciul personal de la locul de muncă de bază. Drept temei pentru efectuarea acestor înscrieri servesc copiile ordinelor (dispoziţiilor, deciziilor, hotărîrilor) sau certificatele privind angajarea şi eliberarea salariatului din funcţia cumulată, eliberate de unitatea respectivă. 41. Transferul salariatului la o altă muncă permanentă în cadrul aceleiaşi unităţi se perfectează în acelaşi mod ca şi angajarea la lucru.
42. În cazul schimbării denumirii unităţii la care lucrează salariatul, în carnetul lui de muncă, la capitolul V coloana 3, se face următoarea înscriere: “Unitatea... cu începere de la data de ... se numeşte ...”, la coloana 5 indicîndu-se denumirea, data şi numărul actului în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea.
43. Pentru fondatorii gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), pentru fondatorii întreprinderilor individuale, pentru cotaşi, pentru persoanele care practică munca la angajatori-persoane fizice, pentru casnice, precum şi pentru persoanele care lucrează temporar peste hotarele ţării, înscrierile în carnetul de muncă vor fi efectuate de autorităţile administraţiei publice locale (primării), în baza unui certificat eliberat de Casa Naţională de Asigurări Sociale, care confirmă perioada de achitare a contribuţiilor de asigurări sociale de stat.
De exemplu: “Perioada de activitate la unitatea respectivă (persoană juridică sau fizică), pentru care s-au achitat contribuţiile de asigurări sociale de stat, este de 3 ani şi 4 luni, de la (data, anul) pînă la (data, anul). Temei: certificatul nr.... , eliberat de Casa Naţională de Asigurări Sociale”.
44. În cazul în care persoanele enumerate mai sus nu dispun de carnet de muncă, autorităţile administraţiei publice locale (primăriile) sînt obligate să le întocmească carnete în modul stabilit de prezentul Regulament, cu încasarea contravalorii acestora.
45. Pentru titularii patentei de întreprinzător, înscrierea privind activitatea desfăşurată în baza patentei va fi efectuată de către organul fiscal care a eliberat patenta.
46. Înscrierile în carnetele de muncă ale administratorilor insolvabilităţii privind perioada de activitate în această calitate se efectuează de către autorităţile administraţiei publice locale (primării), în baza hotărîrilor judecătoreşti prin care administratorii respectivi au fost desemnaţi.
47. Înscrierile privind plata ajutorului de şomaj vor fi efectuate în carnetele de muncă ale şomerilor de către agenţia pentru ocuparea forţei de muncă, după cum urmează: “A beneficiat de ajutor de şomaj de la “___”_________20__ pînă la “___”_________20__, în temeiul art.30 al Legii nr.102-XV din 13 martie 2003 privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.”
48. Persoanelor alese în organele sindicale şi eliberate de la locul de muncă de bază, înscrierile în carnetele de muncă li se vor face de către responsabilii de la unitatea în care aceste persoane îşi vor desfăşura nemijlocit activitatea şi unde se vor păstra, pe durata mandatului, carnetele lor de muncă.
49. Carnetele de muncă ale persoanelor alese în organele de conducere ale centrelor sindicale naţional-ramurale şi naţional-interramurale, centrelor sindicale ramurale teritoriale şi centrelor sindicale interramurale teritoriale vor fi completate de către organele respective şi vor fi păstrate de acestea pînă la sfîrşitul mandatului.
50. În caz de suspendare a contractului individual de muncă, înscrierile corespunzătoare în carnetele de muncă ale salariaţilor se vor efectua cu indicarea normei pertinente a Codului muncii (articolul, alineatul, punctul, litera), precum şi a temeiului concret de suspendare prevăzut de norma respectivă.
De exemplu: “Contractul individual de muncă este suspendat în legătură cu omiterea termenului de trecere a controlului medical, conform art.76 lit.h) din Codul muncii”.
51. La expirarea perioadei de suspendare, în carnetul de muncă al salariatului se va face înscrierea: “Reintegrat în funcţia de ...”. Drept temei pentru efectuarea înscrierilor menţionate servesc ordinele (dispoziţiile, deciziile, hotărîrile) respective ale angajatorului.
52. Dacă în perioada suspendării salariatul urmează să presteze munca la o altă unitate, înscrierea privind suspendarea contractului individual de muncă va fi urmată în carnetul de muncă de înscrierile de angajare şi eliberare efectuate de unitatea în care salariatul activează pe durata suspendării.
De exemplu, în caz de ocupare a unei funcţii elective în autorităţile publice, în organele sindicale sau cele patronale cu suspendarea contractului individual de muncă, în carnetul de muncă al salariatului în cauză se va face următoarea înscriere: “Contractul individual de muncă este suspendat pe perioada exercitării funcţiei elective, conform art.78 alin.(1) lit.d) din Codul muncii”. Înscrierile următoare vor fi efectuate de organul în cadrul căruia salariatul va activa în perioada suspendării:
-
la angajare: “Ales în funcţia de ...” (cu indicarea denumirii organului respectiv);
-
la eliberare: “Eliberat în legătură cu expirarea termenului contractului individual de muncă, conform art.82 lit.f) din Codul muncii”.
În cazul revenirii salariatului, după expirarea mandatului, în funcţia pe care a deţinut-o anterior, la locul de muncă de bază i se va face următoarea înscriere:
“Reintegrat în funcţia de ... conform art.187 din Codul muncii”.
53. În cazul în care salariatul se angajează la lucru pentru prima dată după satisfacerea serviciului militar în trupele Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Informaţii şi Securitate sau Serviciului Grăniceri, înainte de a se efectua înscrierile referitoare la activitatea de muncă la unitatea respectivă, în carnetul de muncă se face o înscriere despre perioada serviciului militar, cu indicarea datelor de recrutare şi demobilizare şi a actului care a servit drept temei pentru efectuarea înscrierii.
54. Înscrierile privind perioada serviciului de alternativă se efectuează la locul satisfacerii serviciului. În cazul în care persoana, la momentul încorporării, nu are carnet de muncă, acesta i se întocmeşte la unitatea în care urmează să activeze.
55. În cazul aplicării faţă de salariat a pedepsei penale cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, angajatorul face, în strictă corespundere cu sentinţa pronunţată de instanţa de judecată, o înscriere în carnetul de muncă al salariatului (capitolul V), indicînd temeiul, termenul şi funcţiile sau activităţile pe care acesta nu le poate deţine sau exercita.
56. La desfacerea contractului individual de muncă în legătură cu aplicarea faţă de salariat a pedepsei penale cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, înscrierea respectivă se va efectua înainte de înscrierea cu privire la eliberare.
57. La angajarea în serviciu a persoanei condamnate la privare de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, în al cărei carnet de muncă lipseşte înscrierea respectivă, angajatorul va efectua această înscriere la cererea organului care exercită controlul asupra executării pedepsei.
58. Persoanei care şi-a executat pedeapsa cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, la cererea ei, i se eliberează un duplicat al carnetului de muncă în care nu se include această înscriere.
Secţiunea a 4-a Completarea carnetului de muncă la încetarea contractului individual de muncă
59. Înscrierile cu privire la motivele încetării contractului individual de muncă se efectuează în carnetul de muncă în strictă conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, indicîndu-se articolul, alineatul, punctul şi litera corespunzătoare din lege. De exemplu: “Eliberat în legătură cu expirarea termenului contractului individual de muncă, conform art.82 lit. f) din Codul muncii”.
60. În cazul încetării contractului individual de muncă din iniţiativa salariatului, pentru motive de care legislaţia leagă posibilitatea acordării unor înlesniri şi avantaje, înscrierea cu privire la încetarea contractului individual de muncă se efectuează cu indicarea acestor motive.
61. Înscrierile cu privire la încetarea contractului individual de muncă se efectuează cu respectarea următoarelor reguli: la capitolul V coloana 1 se indică numărul de ordine al înscrierii, în coloana 2 - data eliberării, în coloana 4 - motivul eliberării. În coloana 5 se indică actul în baza căruia s-a efectuat înscrierea (ordinul (decizia, dispoziţia, hotărîrea) angajatorului), numărul şi data emiterii acestuia, înscrierea fiind legalizată prin aplicarea ştampilei unităţii şi a semnăturii persoanei care a făcut înscrierea. De exemplu, contractul individual de muncă încetează din motivul reducerii statelor sau a numărului de personal; 10 aprilie 2007 constituie ultima zi de muncă a salariatului. În carnetul de muncă înscrierea se va efectua după cum urmează:
-
În coloana 1 a capitolului V se indică numărul de ordine;
-
la coloana 2 - data concedierii (2007.04.10);
-
în coloana 4 se scrie: “Concediat în legătură cu reducerea statelor de personal, conform art.86 alin.(1) lit.c) din Codul muncii” sau “Concediat în legătură cu reducerea numărului de personal, conform art.86 alin.(1) lit.c) din Codul muncii”,
-
la coloana 5 se indică data şi numărul ordinului (deciziei, dispoziţiei, hotărîrii) de concediere, aplicîndu-se ştampila unităţii şi semnătura persoanei care a făcut înscrierea.
62. În cazul transferului dintr-o unitate în alta cu acordul celui transferat şi al ambilor angajatori, în carnetul de muncă al salariatului se vor face următoarele înscrieri: la unitatea care îl concediază: “Concediat în legătură cu transferul la ... (denumirea unităţii), conform art.86, alin.(1), lit.u) din Codul muncii”; la unitatea care îl angajează: “Angajat prin transfer de la ... (denumirea unităţii)”.
63. În caz de demisie, în coloana 4 a capitolului V din carnetul de muncă se face înscrierea: “A demisionat conform art.85 din Codul muncii”.
64. În cazul în care salariatul obţine dreptul la pensie pentru limita de vîrstă sau de invaliditate, la cererea acestuia, unitatea face un extras din carnetul de muncă în două exemplare, unul dintre care se prezintă casei teritoriale de asigurări sociale împreună cu carnetul de muncă, iar celălalt rămîne la unitate.
65. La capitolul “Menţiuni”, casa teritorială de asigurări sociale efectuează înscrierea referitoare la stabilirea pensiei, certificînd-o prin ştampilă, după care restituie carnetul de muncă unităţii sau personal salariatului.
Secţiunea a 5-a Înscrierea datelor despre stimulări şi recompense
66. La capitolul VI al carnetului de muncă se înscriu date privind:
-
decorarea cu ordine şi medalii;
-
conferirea titlurilor onorifice;
-
aplicarea stimulărilor şi acordarea recompenselor prevăzute de legislaţia în vigoare şi regulamentele interne;
-
descoperirile, invenţiile şi propunerile de raţionalizare atestate prin diplome şi recompensele primite pentru acestea.
67. În carnetul de muncă nu se înscriu premiile prevăzute în sistemul de retribuire a muncii sau cele a căror plată poartă un caracter sistematic.
68. Înscrierile despre stimulări şi recompense se efectuează după cum urmează:
-
În coloana 1 a capitolului VI se indică numărul de ordine al înscrierii;
-
în coloana 2 - datele despre stimularea aplicată sau recompensa primită şi motivul aplicării stimulării sau acordării recompensei;
-
în coloana 3 se specifică denumirea, numărul şi data actului care a servit drept temei pentru efectuarea înscrierii şi autoritatea care l-a emis;
-
în coloana 4 se aplică ştampila unităţii şi semnătura persoanei care face înscrierea.
Secţiunea a 6-a Înscrierea datelor privind retribuirea muncii
69. În legătură cu crearea Registrului de stat al evidenţei individuale în sistemul public de asigurări sociale, capitolele VII şi VIII ale carnetului de muncă nu se completează.
III. ELIBERAREA CARNETULUI DE MUNCĂ LA ÎNCETAREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ
70. La încetarea contractului individual de muncă încheiat cu salariatul, unitatea este obligată să-i elibereze acestuia carnetul de muncă în ziua eliberării, efectuînd înscrierea de eliberare în modul stabilit. Expedierea carnetului de muncă prin poştă se permite numai în cazul în care unitatea are consimţămîntul în scris al salariatului sau reprezentantului său legal.
71. Dacă eliberarea carnetului de muncă este reţinută din vina angajatorului, salariatului i se plăteşte salariul mediu pentru tot timpul absenţei forţate de la lucru, cauzate de imposibilitatea angajării la altă unitate după eliberarea din serviciu din motivul lipsei carnetului de muncă.
72. În caz de deces al salariatului, carnetul de muncă se eliberează sub semnătura soţului (soţiei), copiilor majori sau părinţilor defunctului, iar în lipsa acestora - altor moştenitori în conformitate cu legislaţia în vigoare. Cu consimţămîntul acestora, exprimat în scris, carnetul de muncă le poate fi expediat prin poştă.
73. În carnetul de muncă al salariatului decedat, la capitolul V, după specificarea numărului de ordine şi a datei înscrierii, se indică: “Contractul individual de muncă a încetat în legătură cu decesul salariatului, conform art.82 lit.a) din Codul muncii”, în continuare arătîndu-se numărul şi data emiterii actului în baza căruia s-a efectuat înscrierea.
IV. DUPLICATUL CARNETULUI DE MUNCĂ
74. În caz de furt, pierdere sau distrugere a carnetului de muncă, ultima unitate la care a lucrat sau lucrează salariatul este obligată să-i elibereze, în termen de 15 zile calendaristice din momentul adresării, un duplicat al carnetului de muncă.
75. Dacă ultima unitate a fost supusă reorganizării sau lichidării, duplicatul se eliberează de către succesorul de drept al acesteia sau autorităţile administraţiei publice locale (primării).
76. Duplicatul carnetului de muncă se completează în acelaşi mod ca şi carnetul de muncă original, pe prima pagină a acestuia făcîndu-se înscrierea “Duplicat”, cu indicarea numărului şi a seriei carnetului de muncă original.
77. Înscrierile despre activitatea de muncă, stimulările şi recompensele acordate se efectuează de către ultima unitate pe baza ordinelor (deciziilor, dispoziţiilor, hotărîrilor) emise anterior.
78. În cazul în care salariatul, înainte de a se angaja la unitatea respectivă a mai fost încadrat în muncă, în duplicat la capitolul “Date referitoare la activitatea de muncă” (coloana 4) se face înscrierea despre vechimea totală în muncă realizată anterior şi confirmată prin acte. Vechimea generală în muncă se însumează, indicîndu-se numărul total de ani, luni, zile lucrate fără a se concretiza unitatea la care a lucrat titularul, perioada de timp şi funcţia deţinută.
După introducerea acestor date confirmate prin acte, în duplicat se înscriu datele privind perioadele concrete de muncă.
În cazul în care actele prezentate nu conţin date complete despre toate perioadele de muncă anterioare, în duplicat se înscriu numai datele ce se conţin în aceste acte.
79. În cazul deteriorării carnetului de muncă (ars, rupt, pătat etc.), ultima unitate îi eliberează salariatului un duplicat, pe prima pagină a carnetului de muncă deteriorat făcîndu-se înscrierea: “A fost eliberat un duplicat”, cu indicarea numărului şi a seriei duplicatului. Carnetul de muncă deteriorat se restituie titularului. În cazul angajării la un alt loc de muncă, salariatul este obligat să prezinte duplicatul carnetului de muncă.
V. ACHITAREA COSTULUI CARNETULUI DE MUNCĂ
80. La întocmirea carnetului de muncă angajatorul încasează de la salariat contravaloarea acestuia.
81. În cazul în care carnetul de muncă este completat greşit sau este deteriorat din cauza păstrării neglijente la unitate, plata pentru noul carnet este achitată de unitate.
82. În cazul în care carnetul de muncă a fost pierdut din vina unităţii, titularului i se eliberează un duplicat fără a se încasa contravaloarea lui.
VI. EVIDENŢA ŞI PĂSTRAREA CARNETELOR DE MUNCĂ
83. La unitate se ţin două registre de evidenţă a carnetelor de muncă:
a) Registrul de evidenţă a formularelor de carnete de muncă, conform modelului prevăzut în anexa nr.2 la prezentul Regulament;
b) Registrul de evidenţă a circulaţiei carnetelor de muncă, conform modelului prevăzut în anexa nr.3 la prezentul Regulament.
84. În Registrul de evidenţă a formularelor de carnete de muncă se înscriu toate operaţiile ce ţin de primirea şi folosirea formularelor de carnete de muncă, cu indicarea seriei şi numărului fiecărui formular. Registrul este completat de contabilitatea unităţii.
85. Registrul de evidenţă a circulaţiei carnetelor de muncă este completat de serviciul personal sau de altă subdiviziune a unităţii care se ocupă de perfectarea documentelor referitoare la angajarea şi eliberarea salariaţilor. În acest registru este reflectată circulaţia tuturor carnetelor de muncă primite de la salariaţi la angajarea lor în muncă, precum şi a carnetelor de muncă eliberate salariaţilor de unitatea respectivă.
86. La primirea carnetului de muncă în legătură cu eliberarea, salariatul îşi pune semnătura în fişa personală şi în Registrul de evidenţă a circulaţiei carnetelor de muncă.
87. Registrul de evidenţă a formularelor de carnete de muncă şi Registrul de evidenţă a circulaţiei carnetelor de muncă trebuie să fie numerotate, şnuruite şi certificate prin semnătura conducătorului şi ştampila unităţii.
88. Formularele carnetelor de muncă se păstrează la contabilitatea unităţii ca imprimate de strictă evidenţă şi se eliberează la solicitarea persoanei responsabile de completarea carnetelor de muncă.
La sfîrşitul fiecărei luni persoana în cauză prezintă la contabilitate o dare de seamă privind:
a) numărul formularelor de carnete de muncă completate (cu indicarea seriilor, numerelor şi a titularilor acestora);
b) numărul formularelor de carnete de muncă necompletate (cu indicarea seriilor şi a numerelor acestora);
c) numărul formularelor de carnete de muncă completate greşit (cu indicarea seriilor şi a numerelor acestora).
89. Carnetul de muncă sau duplicatul acestuia care n-a fost ridicat de salariat la eliberare se păstrează în decurs de 2 ani în serviciul personal al unităţii, separat de carnetele de muncă ale salariaţilor care lucrează. Ulterior carnetele de muncă nesolicitate se păstrează în arhiva unităţii timp de 50 de ani, iar după expirarea acestei perioade pot fi nimicite în modul stabilit (modelul procesului-verbal de selectare a carnetelor de muncă propuse pentru eliminare ca nefolositoare este prevăzut în anexa nr.1 la prezentul Regulament).
VII. DISPOZIŢII FINALE
90. Fiecare unitate este obligată să aibă permanent la dispoziţie numărul necesar de formulare ale carnetului de muncă.
91. Vînzarea-cumpărarea ilicită sau falsificarea carnetelor de muncă se pedepseşte în conformitate cu legislaţia în vigoare.
92. Litigiile legate de întocmirea, completarea, păstrarea, evidenţa şi eliberarea carnetelor de muncă se consideră litigii individuale de muncă şi se soluţionează în modul stabilit de legislaţie.
LEGEA SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ
Legea nr. 186-XVI din 10.07.2008, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.143-144, art.587
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
angajator – orice persoană fizică sau juridică care este titularul unui raport de muncă cu lucrătorul şi care poartă răspundere pentru unitatea respectivă;
echipament de lucru – orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită la locul de muncă;
echipament individual de protecţie – orice echipament destinat să fie purtat sau ţinut de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia sau mai multor riscuri ce ar putea să-i pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat în acest scop;
loc de muncă– loc destinat să adăpostească posturi de lucru în clădirea unităţii şi orice alt loc din interiorul unităţii la care lucrătorul are acces în timpul executării sarcinilor sale de lucru;
lucrător – orice persoană încadrată în muncă, în condiţiile legii, de către un angajator, inclusiv stagiarii şi ucenicii;
lucrător desemnat – orice lucrător desemnat de angajator pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale din unitate;
mediu de lucru – totalitatea condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihosociale în care lucrătorul îşi desfăşoară activitatea;
mijloace de producţie – totalitatea clădirilor şi altor construcţii, echipamentelor de lucru, echipamentelor individuale de protecţie, materiei prime, produselor intermediare etc., utilizate în procesul de producere a bunurilor materiale;
pericol de accidentare sau de îmbolnăvire profesională – sursă a unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii lucrătorului la locul de muncă;
prevenire – ansamblu de dispoziţii sau măsuri, adoptate ori planificate la toate etapele de lucru din unitate, pentru a preveni sau a reduce riscurile profesionale;
reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă– orice persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători pentru a-i reprezenta în problemele referitoare la securitatea şi sănătatea lor la locul de muncă, denumită în continuare reprezentant al lucrătorilor;
risc profesional (risc de accidentare sau de îmbolnăvire profesională) – combinaţie între probabilitatea şi gravitatea unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii într-o situaţie periculoasă;
securitate şi sănătate în muncă– ansamblu de activităţi avînd ca scop asigurarea celor mai bune condiţii de lucru, apărarea vieţii, sănătăţii, integrităţii fizice şi psihice a lucrătorilor;
serviciu extern de protecţie şi prevenire – orice unitate care prestează altor unităţi, în bază de contract, servicii de protecţie şi de prevenire a riscurilor profesionale.
Articolul 2. Domeniul de reglementare
(1) Prezenta lege reglementează raporturile juridice ce ţin de instituirea de măsuri privind asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă.
(2) Prezenta lege stabileşte principiile generale privind prevenirea riscurilor profesionale, protecţia lucrătorilor la locul de muncă, eliminarea factorilor de risc şi de accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor acestora, precum şi liniile directoare generale privind aplicarea principiilor menţionate.
Articolul 3. Domeniul de aplicare
(1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică în toate domeniile de activitate atît publice, cît şi private.
(2) Dispoziţiile prezentei legi se aplică:
a) angajatorilor;
b) lucrătorilor;
c) reprezentanţilor lucrătorilor;
d) persoanelor care solicită angajarea în cîmpul muncii, aflate în unitate cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale;
e) persoanelor care desfăşoară muncă neremunerată în folosul comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat;
f) persoanelor care nu au contract individual de muncă încheiat în formă scrisă şi pentru care dovada clauzelor contractuale şi a prestaţiilor efectuate se poate face prin orice alt mijloc de probă;
g) persoanelor care, pe durata ispăşirii pedepsei în locuri de detenţie, lucrează în atelierele instituţiilor penitenciare sau la alte locuri de muncă;
h) şomerilor, pe durata participării acestora la o formă de pregătire profesională.
(3) Prezenta lege nu este aplicabilă dacă unele caracteristici inerente anumitor activităţi specifice forţelor armate, poliţiei sau serviciilor de protecţie civilă sînt, în mod inevitabil, în contradicţie cu dispoziţiile ei. În acest caz, securitatea şi sănătatea lucrătorilor se vor asigura ţinîndu-se cont, în măsura posibilităţii, de dispoziţiile prezentei legi.
Capitolul II
POLITICA STATULUI ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ
POLITICA STATULUI ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ
Articolul 4. Elaborarea politicii statului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
Politica statului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se elaborează şi se reexaminează cu consultarea patronatelor şi a sindicatelor, ţinînd cont de evoluţia reglementărilor internaţionale în acest domeniu şi de progresul tehnic.
Articolul 5. Sferele de acţiune ale politicii statului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
Politica statului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă include următoarele sfere de acţiune, în măsura în care ele afectează securitatea şi sănătatea lucrătorilor, mediul de lucru:
a) conceperea, încercarea, alegerea, înlocuirea, instalarea, amenajarea, utilizarea şi întreţinerea componentelor materiale ale muncii (locurile de muncă, mediul de lucru, uneltele, maşinile şi materialele, substanţele şi agenţii chimici, fizici şi biologici, procedeele de lucru);
b) legăturile care există între componentele materiale ale muncii şi persoanele care execută sau supervizează munca, precum şi adaptarea maşinilor, materialelor, timpului de muncă, organizării muncii şi procedeelor de lucru la capacităţile fizice şi mintale ale lucrătorilor;
c) instruirea, inclusiv instruirea periodică, calificarea şi motivaţia lucrătorilor care participă, cu un titlu sau altul, la atingerea nivelurilor suficiente de securitate şi sănătate în muncă;
d) comunicarea şi cooperarea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la toate nivelurile, de la nivelul grupului de lucru, nivelul unităţii şi pînă la nivelul naţional.
Articolul 6. Cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă
Guvernul aprobă cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă la locul de muncă pentru protecţia lucrătorilor în anumite activităţi complexe, pentru folosirea echipamentelor de lucru şi a echipamentelor individuale de protecţie.
Articolul 7. Coordonarea securităţii şi sănătăţii în muncă
(1) Ministerul Economiei şi Comerţului este organul central de specialitate al administraţiei publice care coordonează securitatea şi sănătatea în muncă.
(2) Ministerul Economiei şi Comerţului are următoarele atribuţii principale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă:
a) organizează elaborarea proiectelor de acte normative privind securitatea şi sănătatea în muncă şi, după consultarea patronatelor şi sindicatelor, le înaintează Guvernului spre aprobare;
b) asigură monitorizarea aplicării legislaţiei privind securitatea şi sănătatea în muncă;
c) organizează elaborarea instrucţiunilor-cadru de securitate şi sănătate în muncă pentru anumite ocupaţii sau pentru desfăşurarea unor lucrări complexe;
d) avizează proiectele de instrucţiuni-cadru de securitate şi sănătate în muncă;
e) asigură publicarea anuală a informaţiei privind măsurile luate în realizarea politicii statului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, privind accidentele de muncă şi bolile profesionale;
f) asigură întreţinerea de legături cu reţeaua internaţională de informare în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
g) reprezintă statul în relaţiile internaţionale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Articolul 8. Controlul aplicării prezentei legi şi a altor acte normative de securitate şi sănătate în muncă
(1) Controlul aplicării de către angajatori a prezentei legi şi a altor acte normative de securitate şi sănătate în muncă este exercitat de Inspecţia Muncii.
(2) Activităţile de control se desfăşoară cu respectarea dispoziţiilor Legii nr.140-XV din 10 mai 2001 privind Inspecţia Muncii.
Capitolul III
OBLIGAŢIILE ANGAJATORILOR
OBLIGAŢIILE ANGAJATORILOR
Articolul 9. Dispoziţii generale
(1) Angajatorul este obligat să asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor sub toate aspectele ce ţin de activitatea desfăşurată.
(2) În cazul în care angajatorul apelează la servicii externe de protecţie şi prevenire, el nu este exonerat de responsabilităţile sale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
(3) Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu aduc atingere principiului responsabilităţii angajatorului.
Articolul 10. Obligaţii generale
(1) În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, inclusiv pentru prevenirea riscurilor profesionale, asigurarea informării şi instruirii, precum şi pentru asigurarea organizării şi a mijloacelor necesare.
(2) Angajatorul este obligat să vegheze la adaptarea măsurilor prevăzute la alin. (1), ţinînd seama de schimbarea împrejurărilor, cu scopul de a ameliora situaţia existentă.
(3) Angajatorul este obligat să aplice măsurile prevăzute la alin.(1) şi (2) în baza următoarelor principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor profesionale;
b) evaluarea riscurilor profesionale ce nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor profesionale la sursă;
d) adaptarea muncii în funcţie de persoană, în special în ceea ce priveşte proiectarea locurilor de muncă, alegerea echipamentelor de lucru, a metodelor de producţie şi de lucru, în vederea atenuării muncii monotone şi a muncii normate şi reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea aspectelor periculoase prin aspecte nepericuloase sau mai puţin periculoase;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire ample şi coerente, care să includă tehnologia, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor legaţi de mediul de lucru;
h) acordarea priorităţii măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie individuală;
i) asigurarea lucrătorilor cu instrucţiunile corespunzătoare privind securitatea şi sănătatea în muncă.
(4) Fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale prezentei legi şi ţinînd seama de natura activităţilor din unitate, angajatorul este obligat:
a) să evalueze riscurile profesionale, în special la alegerea echipamentelor de lucru, a substanţelor sau a preparatelor chimice utilizate, precum şi la amenajarea locurilor de muncă;
b) să asigure, ulterior evaluării prevăzute la lit.a) şi în funcţie de necesităţi, aplicarea de către angajator a măsurilor de prevenire, precum şi a metodelor de producţie şi de lucru care să ducă la îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în toate activităţile unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;
c) să ia în considerare capacitatea lucrătorilor în ceea ce priveşte sănătatea şi securitatea acestora ori de cîte ori le încredinţează o sarcină;
d) să se asigure că planificarea şi introducerea de noi tehnologii fac obiectul consultării lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor lor în ceea ce priveşte consecinţele alegerii echipamentului, condiţiilor de lucru şi mediului de lucru asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;
e) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca în zonele de risc grav şi specific să poată avea acces numai salariaţii care au primit instrucţiuni adecvate privind securitatea şi sănătatea în muncă.
(5) Fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale prezentei legi, în cazul în care la acelaşi loc de muncă se află lucrători ai mai multor unităţi, angajatorii acestora sînt obligaţi:
a) să coopereze în vederea aplicării dispoziţiilor privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă, luînd în considerare natura activităţilor;
b) să îşi coordoneze acţiunile de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale, luînd în considerare natura activităţilor;
c) să se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d) să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale.
(6) Mijloacele financiare cheltuite de către angajator pentru realizarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă sînt deductibile.
(7) Măsurile privind securitatea, igiena şi sănătatea în muncă nu vor comporta, în nici o situaţie, obligaţii financiare din partea lucrătorilor.
Articolul 11. Serviciul de protecţie şi prevenire
(1) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute la art.9 şi 10, angajatorul desemnează unul sau mai mulţi lucrători care să se ocupe de activităţile de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale în unitate.
(2) Lucrătorii desemnaţi nu trebuie să fie dezavantajaţi ca urmare a desfăşurării activităţilor de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale.
(3) Lucrătorii desemnaţi trebuie să dispună de timpul necesar pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile ce rezultă din prezenta lege.
(4) În cazul în care resursele unităţii respective nu sînt suficiente pentru organizarea activităţilor de protecţie şi prevenire din lipsa personalului specializat, angajatorul este obligat să recurgă la servicii externe de protecţie şi prevenire.
(5) În cazul în care angajatorul recurge la serviciile externe de protecţie şi prevenire, acestea vor fi informate de către angajator asupra factorilor cunoscuţi sau suspectaţi ca avînd efecte asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi vor avea acces la informaţiile prevăzute la art.14 alin.(2).
(6) Lucrătorii desemnaţi vor avea, în special, atribuţii privind securitatea şi sănătatea în muncă şi, cel mult, atribuţii complementare.
(7) În toate cazurile:
a) lucrătorii desemnaţi trebuie să aibă absolvite cursurile de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi să dispună de mijloacele necesare;
b) serviciile externe de protecţie şi prevenire consultate trebuie să aibă capacităţile şi mijloacele personale şi profesionale necesare;
c) lucrătorii desemnaţi şi serviciile externe de protecţie şi prevenire consultate trebuie să fie în număr suficient pentru a putea asigura organizarea măsurilor de protecţie şi prevenire, ţinînd cont de mărimea unităţii şi/sau de riscurile la care sînt expuşi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul unităţii.
(8) Protecţia şi prevenirea riscurilor profesionale, care fac obiectul prezentului articol, sînt asigurate de unul sau de mai mulţi lucrători desemnaţi, de unul sau de mai multe servicii distincte, indiferent dacă sînt din interiorul sau din exteriorul unităţii.
(9) Lucrătorul desemnat (lucrătorii desemnaţi) şi/sau serviciul (serviciile) de protecţie şi prevenire trebuie să colaboreze între ei.
(10) În cazul unităţilor în care se desfăşoară activităţi fără pericole de accidentare sau de îmbolnăvire profesională, conducătorul unităţii poate să-şi asume atribuţiile lucrătorului desemnat dacă acesta a absolvit cursurile de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Articolul 12. Primul ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor în cazul unui pericol grav şi imediat
(1) În cazul unui pericol grav şi imediat, angajatorul este obligat:
a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, măsuri adaptate naturii activităţilor şi mărimii unităţii şi care iau în considerare prezenţa altor persoane;
b) să asigure orice contacte necesare cu serviciile externe de protecţie şi prevenire, în special în ceea ce priveşte acordarea primului ajutor, asigurarea serviciului medical de urgenţă, serviciului de salvatori şi pompieri.
(2) Pentru aplicarea dispoziţiilor alin.(1), angajatorul desemnează, între altele, lucrătorii care vor aplica măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor.
(3) Numărul lucrătorilor specificaţi la alin.(2), instruirea acestora şi echipamentul pus la dispoziţia lor trebuie să fie adecvate mărimii şi/sau riscurilor profesionale specifice unităţii.
(4) Suplimentar la obligaţiile prevăzute la alin.(1), angajatorul este obligat:
a) să informeze, cît mai curînd posibil, toţi salariaţii care sînt expuşi sau care pot fi expuşi unui pericol grav şi imediat asupra riscului implicat şi asupra măsurilor luate sau care urmează a fi luate în vederea protecţiei lor;
b) în condiţiile unui pericol grav, imediat şi inevitabil, să acţioneze şi să dea indicaţii pentru a le permite lucrătorilor să înceteze lucrul, să părăsească imediat locul de muncă şi să se retragă într-o zonă sigură;
c) să nu impună reluarea lucrului de către lucrători în cazul cînd la locul de muncă mai persistă pericolul grav şi imediat, cu excepţia cazurilor bine întemeiate.
(5) Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav, imediat şi inevitabil, părăsesc postul de lucru sau o zonă periculoasă nu vor fi dezavantajaţi, ci vor fi protejaţi împotriva oricăror consecinţe negative şi nejustificate.
(6) Angajatorul trebuie să se asigure că toţi lucrătorii săi, în cazul unui pericol grav şi imediat pentru propria lor securitate şi pentru securitatea altor persoane şi în cazul în care responsabilul imediat superior nu poate fi contactat, pot lua măsurile corespunzătoare în conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun pentru a evita consecinţele unui atare pericol.
(7) Lucrătorii nu vor fi dezavantajaţi pentru cazurile specificate la alin.(6), cu excepţia situaţiilor cînd ei acţionează cu imprudenţă sau dau dovadă de neglijenţă.
Articolul 13. Alte obligaţii ale angajatorului
Angajatorul are şi alte obligaţii:
a) să fie în posesia unei evaluări a riscurilor profesionale, inclusiv a celor referitoare la grupurile sensibile la riscuri specifice;
b) să decidă care sînt măsurile de protecţie ce urmează a fi luate şi, în caz de necesitate, care este echipamentul de protecţie ce poate fi utilizat;
c) să ţină evidenţa accidentelor de muncă ce au ca efect incapacitatea de muncă a lucrătorului pentru mai mult de 3 zile;
d) să întocmească pentru autorităţile competente, în conformitate cu actele normative în vigoare, rapoarte privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii săi;
e) din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de lucru, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, să adopte soluţii conforme cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă, a căror aplicare va avea ca efect eliminarea sau diminuarea riscurilor profesionale;
f) să întocmească, în cazul cînd natura şi gradul de risc profesional o necesită, un plan anual de protecţie şi prevenire care să includă măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor profesionale, care să fie aplicat corespunzător condiţiilor de lucru specifice unităţii;
g) să stabilească pentru lucrători atribuţiile ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător posturilor de lucru sau funcţiilor exercitate;
h) să asigure elaborarea instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă, în spiritul prezentei legi, pentru aplicarea actelor normative în domeniu, ţinînd seama de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă din unitate;
i) să asigure şi să controleze, prin propria competenţă, prin intermediul lucrătorilor desemnaţi şi/sau al serviciilor externe de protecţie şi prevenire, cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de protecţie şi prevenire stabilit, precum şi a dispoziţiilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
j) să ia măsuri pentru asigurarea unităţii cu materialele necesare informării şi instruirii lucrătorilor: afişe, ghiduri, filme cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă etc.;
k) să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra riscurilor profesionale la care aceasta ar putea fi expusă la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor de protecţie şi prevenire necesare;
l) să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a testării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute;
m) să asigure efectuarea examenului medical periodic şi, după caz, testarea psihologică periodică a lucrătorilor;
n) să ţină evidenţa zonelor cu risc profesional grav şi specific, menţionate la art.10 alin. (4) lit. e);
o) să asigure funcţionarea permanentă şi corespunzătoare a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsurare şi de control, precum şi a instalaţiilor de captare, de reţinere şi de neutralizare a substanţelor nocive degajate în timpul proceselor tehnologice;
p) să asigure comunicarea, cercetarea şi raportarea corectă şi în termenele stabilite a accidentelor de muncă produse în unitate, elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acestora;
q) să prezinte documentele şi informaţiile privind securitatea şi sănătatea în muncă, solicitate de inspectorii de muncă în timpul controlului sau în timpul cercetării accidentelor de muncă;
r) să asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de muncă în timpul controlului şi în timpul cercetării accidentelor de muncă;
s) să desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă, lucrătorii care să participe la efectuarea controlului sau la cercetarea accidentelor de muncă;
t) să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident grav, mortal sau colectiv, de muncă, cu excepţia cazurilor cînd menţinerea acestei stări poate genera alte accidente de muncă ori poate periclita viaţa accidentaţilor şi a altor persoane;
u) să asigure lucrătorii cu echipamente de lucru neprimejdioase;
v) să acorde gratuit lucrătorilor echipament individual de protecţie;
x) să acorde gratuit lucrătorilor echipament individual de protecţie nou în cazul degradării acestuia sau în cazul pierderii calităţilor de protecţie.
Articolul 14. Informarea lucrătorilor
(1) Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora din unitate să primească toate informaţiile necesare privind:
a) riscurile profesionale, precum şi activităţile şi măsurile de protecţie şi prevenire atît la nivelul unităţii, în general, cît şi la nivelul fiecărui tip de post de lucru şi/sau de funcţie, în particular;
b) măsurile luate în conformitate cu dispoziţiile art.12 alin.(2) şi (3).
(2) Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca angajatorii lucrătorilor din orice unitate externă încadraţi în muncă în unitatea sa să primească informaţii adecvate cu privire la aspectele specificate la alin.(1), destinate lucrătorilor în cauză.
(3) Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare ca lucrătorii desemnaţi sau reprezentanţii lucrătorilor, pentru a-şi îndeplini funcţiile în conformitate cu prevederile prezentei legi, să aibă acces la:
a) evaluarea riscurilor profesionale şi a măsurilor de protecţie specificate la art.13 lit.a) şi b);
b) evidenţa şi rapoartele prevăzute la art.13 lit. c) şi d);
c) informaţiile privind măsurile de protecţie şi prevenire, precum şi la informaţiile provenind de la inspectoratul teritorial de muncă.
Articolul 15. Consultarea şi participarea lucrătorilor
(1) Angajatorii consultă lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora şi le permit să ia parte la discuţiile ce ţin de problemele referitoare la securitatea şi sănătatea la locul de muncă.
(2) Aplicarea dispoziţiilor alin. (1) implică:
a) consultarea lucrătorilor;
b) dreptul lucrătorilor şi/sau al reprezentanţilor acestora de a face propuneri;
c) participarea echilibrată a lucrătorilor.
(3) Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor iau parte, în mod echilibrat, ori sînt consultaţi în prealabil şi în timp util de către angajator cu privire la:
a) orice măsură ce ar afecta securitatea şi sănătatea în muncă;
b) desemnarea lucrătorilor specificaţi la art.11 alin. (1) şi la art.12 alin. (2), precum şi cu privire la activităţile specificate la art.11 alin. (1);
c) informaţiile specificate la art.13 şi 14;
d) recurgerea, dacă este cazul, la serviciile externe de protecţie şi prevenire, conform art.11 alin.(4);
e) planificarea şi organizarea instruirii prevăzută la art.17.
(4) Reprezentanţii lucrătorilor au dreptul să-i solicite angajatorului să ia măsuri corespunzătoare şi să îi prezinte propuneri în vederea eliminării riscurilor profesionale la care sînt expuşi lucrătorii şi/sau a pericolelor.
(5) Lucrătorii sau reprezentanţii lucrătorilor nu pot fi dezavantajaţi din cauza desfăşurării activităţilor prevăzute la alin.(1)–(3).
(6) Angajatorul trebuie să acorde reprezentanţilor lucrătorilor timp liber, plătit corespunzător, şi să le furnizeze mijloacele necesare pentru a le permite acestora să-şi exercite drepturile şi atribuţiile ce derivă din prezenta lege.
(7) Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor au dreptul să apeleze la inspectoratul teritorial de muncă în cazul în care consideră că măsurile luate de angajator şi mijloacele puse la dispoziţie de acesta nu corespund scopurilor de asigurare a securităţii şi sănătăţii la locul de muncă.
(8) În timpul inspecţiilor, reprezentanţilor lucrătorilor trebuie să li se acorde posibilitatea de a prezenta inspectorilor de muncă observaţiile lor.
Articolul 16. Comitetul pentru securitate şi sănătate în muncă
(1) Pentru realizarea dispoziţiilor art.14 şi art.15 alin.(1), la nivelul unităţii se constituie comitetul pentru securitate şi sănătate în muncă.
(2) Comitetul pentru securitate şi sănătate în muncă se constituie, în baza principiului de paritate, din reprezentanţi ai angajatorului şi, respectiv, ai lucrătorilor.
(3) Iniţiator al constituirii comitetului de securitate şi sănătate în muncă poate fi oricare dintre părţi.
(4) Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea comitetului pentru securitate şi sănătate în muncă se aprobă de Guvern.
Articolul 17. Instruirea lucrătorilor
(1) Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă, adecvată, teoretică şi practică în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informaţii, instrucţiuni şi/sau lecţii:
a) la angajare, care include instruirea introductiv-generală şi instruirea la locul de muncă;
b) în cazul schimbării locului de muncă, transferului sau permutării;
c) la introducerea unui nou echipament de lucru sau la modificarea echipamentului de lucru existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.
(2) Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă trebuie să fie:
a) adaptată în funcţie de evoluţia riscurilor profesionale sau de apariţia unor riscuri noi;
b) periodică şi pe măsura necesităţii.
(3) Instruirea periodică a muncitorilor se va efectua la intervale ce nu vor depăşi 6 luni.
(4) Angajatorul se va asigura că lucrătorii unităţilor din exterior, care desfăşoară activităţi în unitatea sa, sînt instruiţi adecvat în ce priveşte riscurile profesionale pe durata desfăşurării activităţilor în această unitate.
(5) Reprezentanţii lucrătorilor au dreptul la o instruire corespunzătoare.
(6) În cazul în care resursele unităţii respective nu sînt suficiente pentru organizarea instruirii lucrătorilor în sensul alin.(1) din lipsa personalului specializat, angajatorul este obligat să recurgă la servicii externe de protecţie şi prevenire.
(7) Instruirea conducătorilor unităţilor, conducătorilor locurilor de muncă, specialiştilor, lucrătorilor desemnaţi şi reprezentanţilor lucrătorilor se efectuează îndată după numirea lor în funcţiile respective şi periodic, cel puţin o dată în 24 de luni, la cursuri de instruire realizate de servicii externe de protecţie şi prevenire.
(8) Instruirea lucrătorilor prevăzută în prezentul articol are loc în timpul programului de lucru, în interiorul sau în afara unităţii. Costul instruirii se suportă de către angajator.
Articolul 18. Indemnizaţia unică în cazul reducerii capacităţii de muncă sau decesului lucrătorului
în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale
(1) Lucrătorului căruia i s-a stabilit gradul de reducere a capacităţii de muncă ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale i se plăteşte, din contul unităţii care poartă vina pentru accidentul de muncă sau pentru boala profesională, pe lîngă despăgubirea stabilită de lege, o indemnizaţie unică, luîndu-se ca bază salariul mediu lunar pe ţară, pentru fiecare procent de pierdere a capacităţii de muncă, dar nu mai puţin de un salariu anual al accidentatului.
(2) În caz de deces al lucrătorului în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, unitatea care poartă vina pentru accidentul de muncă sau pentru boala profesională repară prejudiciul material persoanelor care au dreptul la aceasta, în modul şi în mărimea stabilită de lege, şi, în plus, le plăteşte, din contul mijloacelor proprii, o indemnizaţie unică, luîndu-se ca bază salariul mediu anual al celui decedat, înmulţit la numărul anilor compleţi pe care acesta nu i-a trăit pînă la vîrsta de 62 de ani, dar nu mai puţin de 10 salarii medii anuale.
(3) Plata indemnizaţiei unice prevăzută la alin.(1) şi alin.(2) se efectuează începînd cu data de 30 mai 2008.
(4) Dacă reducerea capacităţii de muncă sau decesul lucrătorului a survenit în urma unui accident de muncă nu numai din vina unităţii ci şi a accidentatului, se aplică răspunderea mixtă conform legii şi mărimea indemnizaţiei unice se reduce în dependenţă de gradul de vinovăţie a accidentatului.
(5) Indemnizaţia unică se plăteşte persoanelor care au dreptul la aceasta de către unitatea care poartă vina pentru accidentul de muncă sau pentru boala profesională, în modul stabilit de Guvern.
(6) În cazul în care unitatea nu dispune de mijloacele respective, plata indemnizaţiei unice se efectuează, în baza hotărîrii instanţei judecătoreşti, din contul oricăror bunuri sau mijloace ale unităţii.
(7) Litigiile ce ţin de achitarea indemnizaţiei unice se examinează de către instanţa judecătorească.
Capitolul IV
OBLIGAŢIILE ŞI DREPTURILE LUCRĂTORILOR
OBLIGAŢIILE ŞI DREPTURILE LUCRĂTORILOR
Articolul 19. Obligaţiile lucrătorilor
(1) Fiecare lucrător îşi va desfăşura activitatea în conformitate cu pregătirea profesională şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă primite din partea angajatorului, astfel încît să nu expună la pericol de accidentare sau de îmbolnăvire profesională nici propria persoană şi nici alte persoane care ar putea fi afectate de acţiunile sau de omisiunile lui în timpul lucrului.
(2) Pentru realizarea dispoziţiilor alin.(1), lucrătorii sînt obligaţi:
a) să utilizeze corect maşinile, aparatele, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;
b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie pus la dispoziţie şi, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;
c) să excludă deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de protecţie ale maşinilor, aparatelor, uneltelor, instalaţiilor, clădirilor şi altor construcţii, precum şi să utilizeze corect aceste dispozitive;
d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă pe care au motive întemeiate să o considere un pericol grav pentru securitate şi sănătate, precum şi orice defecţiuni ale sistemelor de protecţie;
e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului orice caz de îmbolnăvire a lor la locul de muncă sau orice accident de muncă suferit de ei;
f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atîta timp cît este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de inspectorii de muncă sau pentru a da posibilitate angajatorului să se asigure că mediul de lucru este în siguranţă şi nu prezintă riscuri profesionale în activitatea lucrătorului;
g) să însuşească şi să respecte instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă.
(3) Obligaţiile prevăzute la alin.(1) se aplică, după caz, şi altor persoane specificate la art.3 alin.(2) lit.c)–h).
Articolul 20. Drepturile lucrătorilor
Fiecare lucrător este în drept:
a) să aibă un post de lucru corespunzător actelor normative de securitate şi sănătate în muncă;
b) să obţină de la angajator informaţii veridice despre condiţiile de lucru, despre existenţa riscului profesional, precum şi despre măsurile de protecţie împotriva influenţei factorilor de risc profesional;
c) să refuze efectuarea de lucrări în cazul apariţiei unui pericol pentru viaţa ori sănătatea sa pînă la înlăturarea acestuia;
d) să fie asigurat, din contul angajatorului, cu echipament individual de protecţie;
e) să fie instruit şi să beneficieze de reciclare profesională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă din contul angajatorului;
f) să se adreseze angajatorului, sindicatelor, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, instanţelor judecătoreşti pentru soluţionarea problemelor ce ţin de securitatea şi sănătatea în muncă;
g) să participe personal sau prin intermediul reprezentanţilor săi la examinarea problemelor legate de asigurarea unor condiţii de lucru nepericuloase la postul său de lucru, la cercetarea accidentului de muncă sau a bolii profesionale contractate de el;
h) să fie supus unui examen medical extraordinar potrivit recomandărilor medicale, cu menţinerea postului de lucru şi a salariului mediu pe durata efectuării acestui examen.
Capitolul V
DISPOZIŢII DIVERSE
DISPOZIŢII DIVERSE
Articolul 21. Examenul medical
(1) Măsurile prin care lucrătorilor li se asigură examenul medical corespunzător riscurilor profesionale cu care aceştia se confruntă la locul de muncă se stabilesc potrivit actelor normative emise de Ministerul Sănătăţii, cu consultarea patronatelor şi sindicatelor.
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) vor fi formulate astfel încît fiecare lucrător să beneficieze cu regularitate de examen medical.
(3) Angajarea şi transferul unor categorii de lucrători la alt lucru se vor face conform avizelor medicale eliberate în temeiul examenelor medicale.
(4) Cheltuielile ce ţin de organizarea şi efectuarea examenului medical sînt suportate de angajator.
Articolul 22. Grupuri sensibile la riscuri specifice
(1) Grupurile sensibile la riscuri specifice: femeile gravide, lehuzele sau femeile care alăptează, persoanele în vîrstă de pînă la 18 ani, precum şi persoanele cu capacităţi funcţionale limitate trebuie protejate împotriva pericolelor care le afectează în mod specific.
(2) Angajatorii sînt obligaţi să amenajeze locurile de muncă ţinînd seama de prezenţa în unitate a grupurilor sensibile la riscuri specifice.
Articolul 23. Răspunderea pentru încălcarea prezentei legi şi a altor acte normative de securitate şi sănătate în muncă
Persoanele cu funcţii de răspundere şi lucrătorii vinovaţi de încălcarea prezentei legi şi a altor acte normative de securitate şi sănătate în muncă poartă răspundere materială, disciplinară, administrativă şi penală conform legii.
Capitolul VI
DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE
DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE
Articolul 24
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2009.
(2) Guvernul, pînă la 31 decembrie 2008:
a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prevederile prezentei legi;
b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prevederile prezentei legi;
c) va asigura revizuirea şi abrogarea de către ministere şi alte autorităţi administrative centrale a actelor lor normative ce contravin prezentei legi;
d) va adopta actele normative necesare executării prezentei legi.
REGULAMENT
PRIVIND MODUL DE ORGANIZARE
A ACTIVITĂŢILOR DE PROTECŢIE A LUCRĂTORILOR LA LOCUL DE MUNCĂ
ŞI PREVENIRE A RISCURILOR PROFESIONALE
Hotărîrea Guvernului Nr. 95 din 05.02.2009,
publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.34-36, art.138
Capitolul I
Dispoziţii generale
Dispoziţii generale
1. Prezentul Regulament stabileşte cerinţele minime pentru activităţile de protecţie a lucrătorilor la locul de muncă şi prevenire a riscurilor profesionale.
2. În sensul prezentului Regulament, termenii şi expresiile utilizate au următoarele semnificaţii:
conducător al locului de muncă – persoană competentă, desemnată de angajator să îndrume şi să supravegheze activitatea la un loc de muncă, în sarcina căreia este pusă şi îndeplinirea dispoziţiilor legale privind securitatea şi sănătatea în muncă;
evaluarea riscurilor profesionale – activitate prin care se determină dimensiunea abaterii sistemului de muncă de la starea ideală în care este exclusă orice posibilitate de accidentare sau îmbolnăvire profesională;
instrucţiuni de securitate şi sănătate în muncă – act juridic, emis de unitate, care cuprinde dispoziţii prin a căror respectare de către lucrător se urmăreşte eliminarea comportamentului accidentogen al acestuia;
instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă – ansamblu de activităţi cu caracter didactic prin care se însuşesc, se transmit şi se verifică cunoştinţele în scopul formării deprinderilor de securitate şi sănătate în muncă;
pericol grav şi imediat de accidentare – situaţie concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a se produce un accident de muncă în orice moment;
post de lucru – cea mai simplă subdiviziune organizatorică a unui loc de muncă;
serviciu intern de protecţie şi prevenire – compartiment distinct, aflat în subordinea directă a angajatorului, pentru efectuarea activităţilor de protecţie şi prevenire;
zonă cu risc profesional grav şi specific – zonă din cadrul unităţii în care au fost identificate riscuri ce pot genera accidente de muncă sau boli profesionale cu consecinţe grave şi ireversibile (invaliditate sau decesul lucrătorului).
Capitolul II
Organizarea activităţilor de protecţie şi prevenire
Organizarea activităţilor de protecţie şi prevenire
3. Organizarea activităţilor de protecţie şi prevenire este realizată de către angajator, în următoarele modalităţi:
1) prin asumarea de către angajator, în condiţiile articolului 11 alineatul (10) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, a atribuţiilor lucrătorului desemnat;
2) prin desemnarea unuia sau a mai multor lucrători pentru a desfăşura activităţile de protecţie şi prevenire;
3) prin înfiinţarea unui serviciu intern de protecţie şi prevenire;
4) prin apelarea la servicii externe de protecţie şi prevenire.
4. Activităţile de protecţie şi prevenire desfăşurate în cadrul unităţii prin modalităţile prevăzute la punctul 3 din prezentul Regulament sînt următoarele:
1) evaluarea riscurilor profesionale;
2) elaborarea şi revizuirea periodică a planului de protecţie şi prevenire, precum şi asigurarea îndeplinirii acestuia;
3) stabilirea atribuţiilor şi responsabilităţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă ce revin lucrătorilor;
4) verificarea cunoaşterii şi aplicării de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de protecţie şi prevenire, precum şi a atribuţiilor şi responsabilităţilor ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
5) asigurarea unităţii cu materialele necesare informării şi instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă: cărţi, broşuri, ghiduri, afişe, filme etc.;
6) amenajarea şi dotarea cabinetului şi/sau locurilor speciale de securitate şi sănătate în muncă;
7) elaborarea instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinînd seama de particularităţile activităţilor desfăşurate şi ale locurilor de muncă/posturilor de lucru;
8) asigurarea fiecărui lucrător cu instrucţiuni de securitate şi sănătate în muncă, inclusiv cu instrucţiuni privind acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă;
9) asigurarea informării şi instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
10) verificarea cunoaşterii şi aplicării de către lucrători a informaţiilor şi instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă;
11) asigurarea întocmirii planului de acţiune în caz de pericol grav şi imediat;
12) evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific;
13) stabilirea zonelor care necesită semnalizare de securitate şi sănătate în muncă, precum şi a tipului de semnalizare;
14) monitorizarea funcţionării instalaţiilor de ventilare, dispozitivelor de protecţie, aparaturii de măsură şi control;
15) verificarea stării de funcţionare a sistemelor de siguranţă şi de semnalizare în caz de avarie;
16) stabilirea necesarului de dotare a lucrătorilor cu echipament individual de protecţie;
17) asigurarea întreţinerii, utilizării şi depozitarii adecvate a echipamentelor individuale de protecţie;
18) asigurarea comunicării, cercetării şi raportării corecte şi în termenele stabilite a accidentelor de muncă;
19) asigurarea locurilor de muncă cu truse medicale pentru acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă;
20) asigurarea realizării măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă cu prilejul vizitelor de control în unitate şi al cercetării accidentelor de muncă;
21) colaborarea cu lucrătorii şi/sau cu reprezentanţii acestora, cu serviciile externe de protecţie şi prevenire în vederea coordonării măsurilor de protecţie şi prevenire;
22) colaborarea cu lucrătorii desemnaţi/serviciile interne/serviciile externe ai/ale altor angajatori în situaţia în care mai mulţi angajatori îşi desfăşoară activitatea în acelaşi loc de muncă;
23) aplicarea de stimulente şi sancţiuni disciplinare lucrătorilor, conform criteriului îndeplinirii atribuţiilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
24) întocmirea documentaţiei şi rapoartelor prevăzute de reglementările privind securitatea şi sănătatea în muncă.
5. Angajatorul poate efectua activităţile respective de protecţie şi prevenire, dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
1) activităţile economice desfăşurate în cadrul unităţii nu sînt dintre cele prevăzute în anexa nr.1 la prezentul Regulament;
2) în unitate se desfăşoară activităţi economice fără pericole de accidentare sau de îmbolnăvire profesională;
3) angajatorul îşi desfăşoară activitatea profesională în unitate în mod efectiv şi cu regularitate;
4) angajatorul îndeplineşte cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzătoare nivelului doi, conform dispoziţiilor punctelor 37-40 din prezentul Regulament.
6. În cazul în care nu sînt îndeplinite condiţiile prevăzute la punctul 5 din prezentul Regulament, angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai mulţi lucrători, conform prevederilor punctelor 10-14, sau poate organiza serviciul intern de protecţie şi prevenire, conform prevederilor punctelor 15-24 din prezentul Regulament, sau să apeleze, concomitent sau alternativ, la unul sau mai multe servicii externe.
7. În cazul în care sînt îndeplinite condiţiile prevăzute la punctul 5 din prezentul Regulament, dar angajatorul nu efectuează în totalitate activităţile de protecţie şi prevenire, pentru activităţile pe care nu le realizează angajatorul trebuie să apeleze la unul sau mai multe servicii externe.
8. Cu referinţă la unităţile care desfăşoară activităţi dintre cele prevăzute în anexa nr. 1 la prezentul Regulament, angajatorul este obligat să organizeze serviciul intern de protecţie şi prevenire.
9. În cazul în care lucrătorii desemnaţi şi/sau serviciul intern de protecţie şi prevenire nu dispun de capacităţile şi aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de protecţie şi prevenire, angajatorul este obligat să apeleze la unul sau mai multe servicii externe.
Capitolul III
Lucrătorii desemnaţi
10. Desemnarea nominală a lucrătorului (lucrătorilor) pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi prevenire se face prin decizia angajatorului.
11. Angajatorul va stabili activităţile de protecţie şi prevenire pe care lucrătorul desemnat, dispunînd de competenţă, timp necesar şi mijloace adecvate, urmează să le efectueze.
12. Pentru a putea să desfăşoare activităţile de protecţie şi prevenire, lucrătorul desemnat trebuie să îndeplinească cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare nivelului doi, conform prevederilor punctelor 37-40 din prezentul Regulament.
13. Angajatorul va stabili numărul de lucrători desemnaţi, în funcţie de mărimea unităţii şi/sau riscurile la care sînt expuşi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul unităţii.
14. Angajatorul trebuie să asigure lucrătorii desemnaţi cu mijloace adecvate şi să le acorde timpul necesar pentru a-şi desfăşura activităţile de protecţie şi prevenire.
Capitolul IV
Organizarea serviciului intern de protecţie şi prevenire
Organizarea serviciului intern de protecţie şi prevenire
15. Serviciul intern de protecţie şi prevenire se organizează în subordinea directă a angajatorului ca un compartiment distinct.
16. Angajatorul va stabili structura serviciului intern de protecţie şi prevenire în funcţie de mărimea unităţii şi/sau de riscurile la care sînt expuşi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul unităţii.
17. Angajatorul va consemna în regulamentul serviciului intern de protecţie şi prevenire activităţile de protecţie şi prevenire, care vor fi desfăşurate de către serviciul intern de protecţie şi prevenire.
18. Serviciul intern de protecţie şi prevenire trebuie să fie format din lucrători care îndeplinesc cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzătoare nivelului doi, conform prevederilor punctelor 37-40 din prezentul Regulament.
19. În cadrul serviciului intern de protecţie şi prevenire pot activa şi alţi lucrători pentru desfăşurarea activităţilor auxiliare.
20. Lucrătorii din cadrul serviciului intern de protecţie şi prevenire trebuie să desfăşoare numai activităţi de protecţie şi prevenire şi, cel mult, activităţi conexe, cum ar fi prevenirea şi stingerea incendiilor şi protecţia mediului.
21. Angajatorul trebuie să asigure serviciul intern de protecţie şi prevenire cu mijloacele materiale şi umane necesare pentru ca să-şi poată desfăşura activităţile respective de protecţie şi prevenire.
22. Pentru ocuparea funcţiilor în cadrul serviciului intern de protecţie şi prevenire angajatorul va asigura condiţii egale atît pentru femei, cît şi pentru bărbaţi.
23. În cazul în care angajatorul îşi desfăşoară activitatea în mai multe locuri de muncă dispersate teritorial, serviciul de protecţie şi prevenire trebuie să fie organizat astfel încît să se asigure în mod corespunzător desfăşurarea activităţilor de protecţie şi prevenire.
24. În situaţia în care activitatea de protecţie şi prevenire este desfăşurată de mai multe servicii interne, acestea vor acţiona coordonat pentru a asigura eficienţa acestei activităţi.
Capitolul V
Organizarea serviciului extern de protecţie şi prevenire
Organizarea serviciului extern de protecţie şi prevenire
25. Serviciul extern de protecţie şi prevenire asigură, pe bază de contract, activităţile de protecţie a lucrătorilor la locul de muncă şi prevenire a riscurilor profesionale.
26. Dacă angajatorul apelează la serviciul extern de protecţie şi prevenire, acesta trebuie să aibă acces la toate informaţiile necesare desfăşurării activităţii de protecţie şi prevenire.
27. Serviciul extern de protecţie şi prevenire trebuie să dispună de lucrători cu capacitate profesională adecvată şi de mijloacele materiale necesare pentru a-şi desfăşura activitatea.
28. Serviciul extern de protecţie şi prevenire trebuie să fie format din lucrători care îndeplinesc cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare nivelului doi, conform prevederilor punctelor 37-40 din prezentul Regulament.
29. În cadrul serviciului extern de protecţie şi prevenire pot activa şi alţi lucrători pentru desfăşurarea activităţilor auxiliare.
30. Contractul încheiat între angajator şi serviciul extern de protecţie şi prevenire trebuie să cuprindă activităţile de protecţie şi prevenire care vor fi desfăşurate de către serviciul în cauză.
Capitolul VI
Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi
Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi
31. Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă sînt aleşi de către şi dintre lucrătorii din unitate.
32. În calitate de reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă vor fi aleşi atît femei, cît şi bărbaţi.
33. Numărul reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, care se aleg, se stabileşte în funcţie de numărul total al lucrătorilor din unitate, conform dispoziţiilor punctului 9 din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a comitetului pentru securitate şi sănătate în muncă (anexa nr.2 la prezenta hotărîre).
34. Lucrătorii comunică în scris angajatorului numărul, numele şi prenumele reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
35. Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă trebuie să îndeplinească cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzătoare cel puţin nivelului unu, conform prevederilor punctelor 37 – 40 din prezentul Regulament.
36. Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă sînt consultaţi şi participă, în conformitate cu articolul 15 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, şi pot desfăşura următoarele activităţi:
1) colaborează cu angajatorul pentru îmbunătăţirea condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă;
2) însoţesc echipa sau persoana care efectuează evaluarea riscurilor;
3) ajută lucrătorii să conştientizeze necesitatea aplicării măsurilor de securitate şi sănătate în muncă;
4) aduc la cunoştinţa angajatorului sau comitetului pentru securitate şi sănătate în muncă propunerile lucrătorilor referitoare la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;
5) urmăresc realizarea măsurilor din planul de protecţie şi prevenire;
6) informează inspectoratul teritorial de muncă asupra nerespectării dispoziţiilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Capitolul VII
Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
37. Pregătirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cuprinde două niveluri: nivelul unu şi nivelul doi.
38. Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă sînt:
1) pentru nivelul întîi:
a) studii liceale;
b) absolvirea cursului de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cu conţinut minim, conform celui prevăzut în anexa nr. 2 la prezentul Regulament;
2) pentru nivelul doi:
a) studii superioare sau medii tehnice;
b) absolvirea cursului de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cu conţinut minim conform celui prevăzut în anexa nr. 3 la prezentul Regulament.
39. Nivelurile de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se atestă prin documentul de absolvire a instituţiei respective de învăţămînt şi a cursului de instruire.
40. Cursurile de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, prevăzute la punctul 38 din prezentul Regulament, se realizează de către servicii externe de protecţie şi prevenire.
Capitolul VIII
Evaluarea riscurilor profesionale
Evaluarea riscurilor profesionale
41. Evaluarea riscurilor profesionale se efectuează prin orice metodă însuşită de evaluatori şi se finalizează cu propunerea măsurilor de prevenire a riscurilor profesionale.
42. Rezultatele evaluării riscurilor profesionale vor fi consemnate într-o fişă de evaluare a riscurilor profesionale, care va cuprinde informaţiile specificate în metoda de evaluare aplicată.
Capitolul IX
Elaborarea planului de protecţie şi prevenire
Elaborarea planului de protecţie şi prevenire
43. Conform dispoziţiilor articolului 13 litera f) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, angajatorul trebuie să întocmească, acolo unde natura şi gradul de risc profesional o necesită, un plan anual de protecţie şi prevenire, care va fi revizuit ori de cîte ori intervin modificări ale condiţiilor de muncă, respectiv apariţia unor riscuri noi.
44. În urma evaluării riscurilor profesionale pentru fiecare loc de muncă/post de lucru se stabilesc măsuri de protecţie şi prevenire (de natură tehnică, igienico-sanitară, organizatorică şi de altă natură), necesare pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, precum şi resursele umane şi materiale necesare realizării lor, care vor fi incluse în planul anual de protecţie şi prevenire, conform anexei nr.4 la prezentul Regulament.
45. Măsurile de protecţie şi prevenire vor fi formulate astfel încît să se asigure egalitatea între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea lor la locul de muncă.
46. Planul de protecţie şi prevenire se elaborează cu consultarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor lor sau a comitetului pentru securitate şi sănătate în muncă, după caz.
Capitolul X
Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Dispoziţii generale
47. Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se efectuează din mijloacele unităţii, în timpul programului de lucru, în interiorul sau în afara unităţii.
48. Perioada în care se desfăşoară instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă este considerată timp de muncă.
49. Angajatorul va asigura condiţii egale atît pentru femei, cît şi pentru bărbaţi în cadrul instruirii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
50. Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cuprinde următoarele faze:
1) instruirea la angajare:
a) instruirea introductiv-generală;
b) instruirea la locul de muncă;
2) instruirea periodică.
51. Fiecare angajator are obligaţia să asigure baza materială corespunzătoare unei instruiri adecvate.
52. Durata fiecărei faze de instruire depinde de specificul activităţii economice şi de riscurile profesionale, precum şi de activităţile de protecţie şi prevenire la nivelul unităţii, care va fi nu mai mică de 1 oră.
53. Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se consemnează, în mod obligatoriu, în Fişa personală de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, conform anexei nr. 5 la prezentul Regulament, care se va păstra de către conducătorul locului de muncă.
54. După finalizarea instruirii, Fişa personală de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se semnează de către lucrătorul instruit şi de către persoana care a efectuat instruirea şi a verificat cunoştinţele.
55. Pentru lucrătorii altor unităţi, care desfăşoară activităţi pe bază de contract de prestări servicii în unitatea unui alt angajator, angajatorul beneficiar de servicii va asigura instruirea lucrătorilor privind activităţile specifice unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă şi măsurile de protecţie şi prevenire la nivelul unităţii, care se va consemna în Fişa colectivă de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, conform anexei nr. 6 la prezentul Regulament.
56. Fişa colectivă de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se întocmeşte în două exemplare, dintre care un exemplar se va păstra de către angajator/lucrătorul desemnat/serviciu intern de prevenire şi protecţie, care a efectuat instruirea, iar un exemplar – de către angajatorul lucrătorilor instruiţi.
57. Inspectorii de muncă, în timpul controlului aplicării actelor normative de securitate şi sănătate în muncă, vor fi însoţiţi de către un reprezentant desemnat de către angajator, fără a se întocmi Fişa colectivă de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Secţiunea a 2-a
Instruirea introductiv-generală
Instruirea introductiv-generală
58. Instruirea introductiv-generală cuprinde:
1) toate persoanele care solicită angajarea în cîmpul muncii;
2) stagiarii şi ucenicii.
59. Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activităţile specifice unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi despre măsurile de protecţie şi prevenire la nivelul unităţii.
60. Instruirea introductiv-generală se efectuează de către:
1) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile lucrătorului desemnat;
2) lucrătorul desemnat;
3) un lucrător al serviciului intern de protecţie şi prevenire;
4) serviciul extern de protecţie şi prevenire.
61. Instruirea introductiv-generală va cuprinde cel puţin următoarele:
1) actele normative naţionale de securitate şi sănătate în muncă;
2) consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării actelor normative de securitate şi sănătate în muncă;
3) riscurile profesionale specifice unităţii;
4) măsurile la nivelul unităţii privind stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor în cazul unui pericol grav şi imediat şi acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă.
62. Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea cunoştinţelor însuşite de cei instruiţi, care se va efectua de către lucrătorul desemnat/lucrătorul serviciului intern de protecţie şi prevenire/lucrătorul serviciului extern de protecţie şi prevenire.
63. Lucrătorul desemnat/lucrătorul serviciului intern de protecţie şi prevenire/lucrătorul serviciului extern de protecţie şi prevenire, în raport cu rezultatul verificării cunoştinţelor, face propuneri angajatorului referitor la angajarea sau neangajarea persoanelor respective.
Secţiunea a 3-a
Instruirea la locul de muncă
Instruirea la locul de muncă
64. Instruirea muncitorilor la locul de muncă se efectuează de către conducătorul locului de muncă pe baza informaţiilor şi instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă, după instruirea introductiv-generală. Scopul instruirii la locul de muncă este prezentarea riscurilor profesionale, precum şi măsurile de protecţie şi prevenire la nivelul fiecărui loc de muncă şi/sau post de lucru.
65. Instruirea la locul de muncă va cuprinde cel puţin următoarele:
1) informaţiile privind riscurile profesionale specifice locului de muncă şi/sau postului de lucru;
2) dispoziţiile instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de lucru;
3) măsurile la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor în cazul unui pericol grav şi imediat;
4) dispoziţiile instrucţiunilor privind acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă;
5) demonstraţii practice privind lucrul pe care muncitorul îl va desfăşura, precum şi exerciţii practice privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim ajutor în caz de accidentare în muncă.
66. Muncitorul va fi admis la lucrul de sine stătător numai după verificarea cunoştinţelor lui de către conducătorul locului de muncă şi consemnarea acestui fapt în Fişa personală de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Secţiunea a 4-a
Instruirea periodică
Instruirea periodică
67. Instruirea periodică a muncitorilor se efectuează de către conducătorul locului de muncă pe baza informaţiilor şi instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă, avînd drept scop reîmprospătarea şi actualizarea cunoştinţelor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
68. Intervalul dintre două instruiri periodice va fi stabilit de angajator, în funcţie de condiţiile locului de muncă şi/sau ale postului de lucru, care nu va fi mai mare de 6 luni.
69. Instruirea periodică se efectuează şi în următoarele cazuri:
1) cînd muncitorul a lipsit de la lucru peste 30 de zile calendaristice;
2) cînd au fost operate modificări în instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă;
3) în urma încălcării de către muncitor a instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă;
4) la reluarea activităţii după accidentul de muncă suferit de către muncitor;
5) la executarea unor lucrări ocazionale sau speciale, care nu fac parte din procesul de muncă obişnuit al muncitorului;
6) la lichidarea consecinţelor avariilor, calamităţilor naturale etc.;
7) la efectuarea lucrărilor pentru care se perfectează un bon de lucru – permis;
8) la introducerea unui nou echipament de lucru sau a unor modificări ale echipamentului de lucru existent;
9) la introducerea oricărei tehnologii noi sau a unor proceduri noi de lucru;
10) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
11) la schimbarea locului de muncă, postului de lucru sau a lucrului în cadrul unităţii.
70. Muncitorul va putea să-şi continue lucrul de sine stătător numai după verificarea cunoştinţelor lui de către conducătorul locului de muncă şi consemnarea acestui fapt în Fişa personală de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Secţiunea a 5-a
Cursurile de instruire
Cursurile de instruire
71. În conformitate cu articolul 17 alineatul (7) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, instruirea conducătorilor unităţilor, conducătorilor locurilor de muncă, specialiştilor, lucrătorilor desemnaţi şi reprezentaţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se efectuează îndată după numirea lor în funcţiile respective şi, periodic, cel puţin o dată în 24 luni, la cursuri de instruire realizate de servicii externe de protecţie şi prevenire.
72. Conducătorii unităţilor care nu şi-au asumat atribuţiile lucrătorilor desemnaţi, conducătorii locurilor de muncă, specialiştii şi reprezentaţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă vor urma cursul de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu conţinut minim conform celui prevăzut în anexa nr. 2 la prezenta hotărîre.
73. Conducătorii unităţilor care şi-au asumat atribuţiile lucrătorilor desemnaţi şi lucrătorii desemnaţi vor urma cursul de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu conţinut minim conform celui prevăzut în anexa nr. 3 la prezentul Regulament.
74. Cursurile de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se vor finaliza cu verificarea cunoştinţelor însuşite, rezultatele cărora se vor consemna într-un proces-verbal, care se va păstra la serviciul extern de protecţie şi prevenire, cel puţin 24 luni de la data absolvirii cursului de instruire.
75. Absolvirea cursurilor de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se va atesta prin certificate de absolvire eliberate de serviciile externe de protecţie şi prevenire.
Capitolul XI
Elaborarea instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă
Elaborarea instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă
76. Instrucţiunile se elaborează pentru toate ocupaţiile şi lucrările desfăşurate în unitate, ţinînd seama de particularităţile acestora şi ale locurilor de muncă/posturilor de lucru, şi se perfectează conform anexei nr. 7 la prezentul Regulament.
77. Textul instrucţiunilor se va constitui din cerinţe laconice, distincte, care vor exclude interpretări diverse. Cerinţele instrucţiunilor vor fi expuse în consecutivitate conformă desfăşurării procesului de muncă şi vor fi formulate pe baza actelor normative de securitate şi sănătate în muncă, instrucţiunilor de utilizare a echipamentelor de lucru şi a echipamentelor de protecţie emise de producător, precum şi pe baza documentaţiei tehnologice.
78. Instrucţiunile vor fi reexaminate în următoarele cazuri:
1) la apariţia unor noi acte normative de securitate şi sănătate în muncă;
2) la modificarea procesului tehnologic, schimbarea condiţiilor de lucru, utilizarea echipamentelor de lucru noi;
3) la apariţia unor situaţii de avarie sau în urma unui accident de muncă produs din cauza imperfecţiunii instrucţiunilor.
79. Instrucţiunile se înregistrează într-un registru, conform anexei nr. 8 la prezentul Regulament, se multiplică într-un număr necesar şi se acordă muncitorilor.
Capitolul XII
Constatarea stării de pericol grav şi imediat de accidentare
şi aplicarea măsurilor de securitate ce se impun
Constatarea stării de pericol grav şi imediat de accidentare
şi aplicarea măsurilor de securitate ce se impun
80. Starea de pericol grav şi imediat de accidentare poate fi constatată de către orice lucrător din unitate, lucrător al serviciului extern de protecţie şi prevenire cu care unitatea a încheiat contract, precum şi de către inspectorul de muncă.
81. La constatarea stării de pericol grav şi imediat de accidentare se vor lua imediat următoarele măsuri de securitate:
1) oprirea echipamentului de lucru şi/sau activităţii;
2) evacuarea lucrătorilor din zona periculoasă;
3) anunţarea serviciilor specializate;
4) anunţarea conducătorilor ierarhic superiori;
5) eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi imediat.
82. În vederea realizării măsurilor prevăzute la punctul 81:
- cu referinţă la cele specificate la subpunctul 1), angajatorul va desemna în prealabil lucrătorii care trebuie să oprească echipamentele de lucru şi va asigura instruirea acestora;
- cu referinţă la cele specificate la subpunctul 2), angajatorul în prealabil:
a) va întocmi planul de evacuare a lucrătorilor;
b) va afişa planul de evacuare a lucrătorilor la un loc vizibil;
c) va instrui lucrătorii în vederea aplicării planului de evacuare a lucrătorilor şi va verifica modul în care şi-au însuşit cunoştinţele;
- cu referinţă la cele specificate la subpunctul 3), angajatorul în prealabil:
a) va desemna lucrătorii care trebuie să contacteze serviciile specializate şi să îi instruiască în acest sens;
b) va asigura mijloacele de comunicare necesare contactării serviciilor specializate;
- cu referinţă la cele specificate la subpunctul 4), angajatorul în prealabil trebuie să stabilească modul operativ de anunţare la nivel ierarhic superior;
- cu referinţă la cele specificate la subpunctul 5), angajatorul în prealabil:
a) va desemna lucrătorii care au capacitatea necesară să elimine starea de pericol grav şi imediat, să asigure instruirea şi dotarea lor cu mijloace tehnice necesare intervenţiei;
b) va stabili serviciile specializate care pot interveni.
83. Angajatorul trebuie să stabilească măsurile de securitate prevăzute la punctul 81 din prezentul Regulament, ţinînd seama de natura activităţilor, numărul de lucrători, organizarea teritorială a activităţii şi de prezenţa altor persoane în afară celor implicate direct în procesul muncii.
Capitolul XIII
Evidenţa zonelor cu risc profesional grav şi specific
Evidenţa zonelor cu risc profesional grav şi specific
84. Evidenţa zonelor cu risc profesional grav şi specific, prevăzută la art. 13 lit. n) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, se va ţine într-o Fişă care va cuprinde cel puţin informaţiile prevăzute în anexa nr. 9 la prezentul Regulament.
85. Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţa conducătorilor locurilor de muncă şi lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea în zonele cu risc profesional grav şi specific măsurile de prevenire stabilite în urma evaluării riscurilor.
86. Acţiunile pentru realizarea măsurilor de prevenire, stabilite în urma evaluării riscurilor profesionale pentru zonele cu risc profesional grav şi specific, constituie o prioritate în elaborarea planului de protecţie şi prevenire.
Anexa nr. 1
la Regulamentul privind modul de organizare
a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la
locul de muncă şi prevenire a riscurilor profesionale
la Regulamentul privind modul de organizare
a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la
locul de muncă şi prevenire a riscurilor profesionale
LISTA
activităţilor economice desfăşurate în cadrul unităţii
activităţilor economice desfăşurate în cadrul unităţii
1.Industria extractivă.
2. Energia electrică şi termică, gaze şi apă.
3. Construcţii.
4. Industria prelucrătoare.
5. Transporturi şi comunicaţii.
6. Activităţi cu risc potenţial de expunere la radiaţii ionizante.
7. Activităţi cu risc potenţial de expunere la agenţi toxici.
8. Activităţi în care sînt implicate substanţe periculoase.
9. Activităţi cu risc de expunere la agenţi biologici
Anexa nr. 2
la Regulamentul privind modul de organizare
a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la
locul de muncă şi prevenire a riscurilor profesionale
la Regulamentul privind modul de organizare
a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la
locul de muncă şi prevenire a riscurilor profesionale
CONŢINUTUL MINIM
al cursului de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă corespunzător nivelului întîi de pregătire
al cursului de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă corespunzător nivelului întîi de pregătire
1. Actele normative de securitate şi sănătate în muncă.
2. Răspunderea pentru încălcarea actelor normative de securitate şi sănătate în muncă.
3. Noţiuni generale despre factorii de risc profesional.
4. Noţiuni generale despre evaluarea riscurilor profesionale.
5. Acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă.
Durata cursului de instruire va fi de cel puţin 8 ore.
Anexa nr. 3
la Regulamentul privind modul de organizare
a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la
locul de muncă şi prevenire a riscurilor
profesionale
la Regulamentul privind modul de organizare
a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la
locul de muncă şi prevenire a riscurilor
profesionale
CONŢINUTUL MINIM
al cursului de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă corespunzător nivelului doi de pregătire
1. Actele normative de securitate şi sănătate în muncă.
2. Răspunderea pentru încălcarea actelor normative de securitate şi sănătate în muncă.
3. Organizarea şi desfăşurarea activităţilor de protecţie a lucrătorilor la locul de muncă şi prevenire a riscurilor profesionale.
4. Factorii de risc profesional.
5. Metodele de evaluare a riscurilor profesionale.
6. Prevenirea riscurilor profesionale.
7. Acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă.
Durata cursului de instruire va fi de cel puţin 40 ore.
Anexa nr. 4
la Regulamentul privind modul de organizare
a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la
locul de muncă şi prevenire a riscurilor profesionale
la Regulamentul privind modul de organizare
a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la
locul de muncă şi prevenire a riscurilor profesionale
Aprobat prin ordinul nr.
din „___”____________ 20___
Ştampila unităţii
PLANUL
de protecţie şi prevenire
|
Nr. d/o
|
Loc de muncă /
post de lucru
|
Riscuri profesionale evaluate
|
Măsuri tehnice, igienico-sanitare, organizatorice sau de altă natură
|
Termen de realizare
|
Persoanele responsabile de realizarea măsurilor
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Anexa nr. 5
la Regulamentul privind modul de organizare a activităţilor de protecţie
a lucrătorilor la locul de muncă şi prevenire a riscurilor profesionale
la Regulamentul privind modul de organizare a activităţilor de protecţie
a lucrătorilor la locul de muncă şi prevenire a riscurilor profesionale
|
(denumirea unităţii)
FIŞĂ PERSONALĂ
de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
Numele __________________________________________
Prenumele ________________________________________
Patronimicul______________________________________
|
Date personale ale lucrătorului
|
Data naşterii _________________________________________
Studii __________________________________________________________________
Calificarea (profesia) ______________________________________________________
Grupa sanguină _______________________
Adresa domiciliului ________________________________________________________
|
I. Instruirea introductiv-generală
|
Instruirea introductiv-generală a fost efectuată la „ ____”________________20___
timp de ____ ore, de către __________________________________________________
(numele, prenumele lucrătorului desemnat/lucratorului serviciului de protecţie şi prevenire)
Conţinutul instruirii ________________________________________________________
_________________________________________________________________________
Semnătura persoanei instruite ____________________________________
Semnătura lucrătorului desemnat/lucratorului serviciului de protecţie şi prevenire care a efectuat instruirea introductiv-generală şi a verificat cunoştinţele persoanei instruite ______
Propuneri referitoare la angajarea persoanei instruite ______________________________
„ ____”_______________20___ _____________________________________________
(semnătura lucrătorului desemnat/lucratorului serviciului de protecţie şi prevenire)
|
II. Instruirea la locul de muncă
|
Locul de muncă __________________________________________________________
Postul de lucru ___________________________________________________________
Instruirea la locul de muncă a fost efectuată la „ ____ ”_________________20____
timp de ____ ore, de către __________________________________________________
(numele, prenumele conducătorului locului de muncă)
Conţinutul instruirii _______________________________________________________
_________________________________________________________________________
Semnătura muncitorului instruit ________________________________________
Semnătura conducătorului locului de muncă care a efectuat instruirea la locul de muncă şi a verificat cunoştinţele muncitorului instruit ____________________________________________
Decizia privind admiterea muncitorului instruit la lucru ___________________________
(se admite/nu se admite)
„ ___ ” ___________ 20___ ________________________________________________
(semnătura conducătorului locului de muncă)
|
III. Instruirea periodică
|
Data instruirii
|
Durata instruirii (ore)
|
Ocupaţia
|
Materialul predat
(informaţii, instrucţiuni de securitate şi sănătate în muncă etc.)
|
Semnătura muncitorului instruit
|
Numele, prenumele, semnătura
conducătorului locului de muncă care a efectuat instruirea şi a verificat cunoştinţele muncitorului instruit
|
Semnătura şi decizia conducătorului locului de muncă privind admiterea muncitorului instruit la lucru
(se admite/nu se admite)
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
IV. Tabelul informaţiilor şi instrucţiunilor eliberate lucrătorului
|
Data eliberării
|
Denumirea informaţiilor
şi instrucţiunilor
|
Semnătura lucrătorului
care a primit informaţiile, instrucţiunile
|
Numele, prenumele, semnătura lucrătorului desemnat/lucratorului serviciului de protecţie şi prevenire care a eliberat lucrătorului informaţiile, instrucţiunile
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Anexa nr. 6
la Regulamentul privind modul de organizare a activităţilor de protecţie
a lucrătorilor la locul de muncă şi prevenire a riscurilor profesionale
la Regulamentul privind modul de organizare a activităţilor de protecţie
a lucrătorilor la locul de muncă şi prevenire a riscurilor profesionale
|
(denumirea unităţii)
F I Ş Ă
de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
„ _____ „ _______________________ 20__
Subsemnatul, ________________________________________________________________,
(numele, prenumele lucrătorului desemnat/lucrătorului serviciului de protecţie şi prevenire)
am efectuat instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă unui număr de ____ persoane de la _______________________________________________________________,
conform listei de mai jos, o vizită în unitate în perioada_______________________________.
În cadrul instruirii au fost predate următoarele materiale: ______________________________
____________________________________________________________________________
Prezenta Fişă se va păstra la _____________________________________________________
____________________________________________________________________________
(semnătura lucrătorului desemnat/lucrătorului serviciului de protecţie şi prevenire)
|
LISTA
vizitatorilor instruiţi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
Noi, subsemnaţii, am fost instruiţi şi am luat cunoştinţă de materialele predate şi consemnate în Fişa colectivă de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi ne obligăm sa le respectăm întocmai:
|
Nr. d/o
|
Numele, prenumele, patronimicul
|
Buletinul de identitate
|
Grupa sanguină
|
Semnătura
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
„ ___ ” ____________ 20 ___
(numele, prenumele, patronimicul, semnătura persoanei care a primit un exemplar al Fişei)
Anexa nr. 7
la Regulamentul privind modul de organizare
la Regulamentul privind modul de organizare
a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la locul de muncă
şi prevenire a riscurilor profesionale
|
(denumirea unităţii)
INSTRUCŢIUNI
de securitate şi sănătate în muncă
__________________________________________________________________________
(denumirea)
(numărul de înregistrare)
TEXTUL
(numele, prenumele, semnătura persoanei care a elaborat instrucţiunile)
|
Anexa nr. 8
la Regulamentul privind modul de organizare
a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la
locul de muncă şi prevenire a riscurilor profesionale
la Regulamentul privind modul de organizare
a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la
locul de muncă şi prevenire a riscurilor profesionale
|
(denumirea unităţii)
REGISTRUL
de înregistrare a instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă
|
|||
|
Numărul de înregistrare
|
Numărul şi data ordinului
|
Denumirea instrucţiunilor
|
Numele, prenumele şi semnătura lucrătorului desemnat/lucratorului serviciului de protecţie şi prevenire care a
înregistrat instrucţiunile
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Anexa nr. 9
la Regulamentul privind modul de organizare
a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la
locul de muncă şi prevenire a riscurilor profesionale
la Regulamentul privind modul de organizare
a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la
locul de muncă şi prevenire a riscurilor profesionale
(denumirea unităţii)
FIŞĂ
de evidenţă a zonelor cu risc profesional grav şi specific
|
Nr.
d/o
|
Localizarea zonei
|
Măsurile de prevenire
|
|
|
|
|
|
|
|
|
REGULAMENTUL-CADRU
DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE A COMITETULUI
DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE A COMITETULUI
PENTRU SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
Hotărîrea Guvernului Nr. 95 din 05.02.2009
Capitolul I
Organizarea comitetului
pentru securitate şi sănătate în muncă
1. Comitetul pentru securitate şi sănătate în muncă (în continuare – comitet) asigură colaborarea angajatorului şi lucrătorilor în vederea indentificării măsurilor privind asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă.
2. Comitetul se constituie la iniţiativa oricărei dintre părţi, pe principiul de paritate, din reprezentanţi ai angajatorului şi reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
3. În cazul în care unitatea are subdiviziuni dispersate teritorial, se pot înfiinţa mai multe comitete.
4. Comitetul se constituie şi în cazul activităţilor care se desfăşoară temporar, cu o durată mai mare de 3 luni.
5. Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de protecţie şi prevenire este secretar al comitetului.
6. Membrii comitetului vor fi desemnaţi pe un termen de 2 ani.
7. În cazul în care vreun membru se retrage din comitet, acesta va fi înlocuit printr-un alt reprezentant al părţii respective.
8. Modalitatea de desemnare a reprezentanţilor angajatorului şi lucrătorilor în comitet va fi stabilită prin contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern al unităţii.
9. Reprezentanţii angajatorului şi lucrătorilor în comitet vor fi desemnaţi după cum urmează:
a) de la 5 la 50 de lucrători – cîte 1 reprezentant;
b) de la 51 la 100 de lucrători – cîte 2 reprezentanţi;
c) de la 101 la 500 de lucrători – cîte 3 reprezentanţi;
e) de la 501 la 1.000 de lucrători – cîte 4 reprezentanţi;
f) de la 1.001 la 2.000 de lucrători – cîte 5 reprezentanţi;
g) de la 2.001 la 3.000 de lucrători – cîte 6 reprezentanţi;
h) de la 3.001 la 4.000 de lucrători – cîte 7 reprezentanţi;
i) peste 4.000 de lucrători – cîte 8 reprezentanţi.
10. Pentru o reflectare mai largă în deciziile comitetului a punctelor de vedere, a experienţei şi cunoştinţelor femeilor şi bărbaţilor ce lucrează, în componenţa acestuia vor fi desemnaţi atît femei, cît şi bărbaţi
11. Angajatorul are obligaţia să acorde fiecărui reprezentant al lucrătorilor în comitet timpul necesar exercitării atribuţiilor de membru în comitet. Timpul destinat acestei activităţi va fi considerat timp de muncă şi va fi de cel puţin:
a) 2 ore pe lună în unităţile cu un efectiv de pînă la 100 de lucrători;
b) 5 ore pe lună în unităţile cu un efectiv între 101 şi 300 de lucrători;
c) 10 ore pe lună în unităţile cu un efectiv între 301 şi 500 de lucrători;
d) 15 ore pe lună în unităţile cu un efectiv între 501 şi 1500 de lucrători;
e) 20 de ore pe lună în unităţile cu un efectiv de peste 1500 lucrători.
12. Instruirea necesară exercitării atribuţiilor de membru în comitet trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru şi din mijloacele financiare ale unităţii.
13. Angajatorul sau reprezentantul său legal este preşedinte al comitetului.
14. Componenţa nominală a comitetului se stabileşte prin decizia scrisă a preşedintelui acestuia, care se aduce la cunoştinţa tuturor lucrătorilor.
15. Membrii comitetului, în cazul unei activităţi nesatisfăcătoare, pot fi rechemaţi, de către părţile pe care le reprezintă, pînă la expirarea mandatului, şi înlocuiţi cu alţi membri.
16. La întrunirile comitetului vor fi convocaţi să participe lucrătorii desemnaţi/reprezentanţii serviciului intern de protecţie şi prevenire şi, în cazul în care angajatorul a contractat unul sau mai multe servicii externe de protecţie şi prevenire, reprezentanţii acestora.
17. La întrunirile comitetului pot fi invitaţi să participe inspectorii de muncă.
Capitolul II
Funcţionarea comitetului
Funcţionarea comitetului
18. Comitetul îşi desfăşoară activitatea în baza regulamentului de funcţionare propriu, aprobat de preşedintele comitetului.
19. Angajatorul are obligaţia să asigure întrunirea comitetului cel puţin o dată pe trimestru şi ori de cîte ori este necesar.
20. Ordinea de zi a fiecărei întruniri a comitetului este stabilită de către preşedinte şi este transmisă membrilor comitetului şi, după caz, serviciului extern de protecţie şi prevenire, cu cel puţin 5 zile înaintea datei stabilite pentru întrunire.
21. Secretarul comitetului convoacă în scris membrii comitetului cu cel puţin 5 zile înainte de data întrunirii, indicînd locul, data şi ora întrunirii.
22. La finele fiecărei întruniri secretarul comitetului întocmeşte un proces-verbal care va fi semnat de către membrii prezenţi.
23. Comitetul este legal întrunit dacă sînt prezenţi cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor.
24. Comitetul ia decizii cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor prezenţi.
25. Secretarul comitetului va afişa la un loc vizibil copiile procesului-verbal întocmit.
Capitolul III
Atribuţiile comitetului
Atribuţiile comitetului
26. Comitetul are următoarele atribuţii de bază:
1) examinează şi face propuneri privind planul de protecţie şi prevenire;
2) monitorizează realizarea planului de protecţie şi prevenire, inclusiv alocarea mijloacelor necesare realizării măsurilor stipulate în plan;
3) examinează chestiuni privind introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor de lucru, luînd în considerare eventualele consecinţe asupra securităţii şi sănătăţii în muncă, şi face propuneri în cazul constatării anumitor deficiente;
4) examinează chestiuni privind alegerea, cumpărarea, întreţinerea şi utilizarea echipamentelor de lucru, a echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală;
5) analizează modul de îndeplinire a atribuţiilor ce revin serviciului extern de protecţie şi prevenire;
6) propune măsuri de amenajare a locurilor de muncă, ţinînd seama de prezenţa femeilor şi bărbaţilor, grupurilor sensibile la riscuri specifice;
7) examinează cererile formulate de lucrători privind condiţiile de muncă şi modul în care îşi îndeplinesc atribuţiile lucrătorii desemnaţi;
8) urmăreşte modul în care se aplică şi se respectă actele normative de securitate şi sănătate în muncă, măsurile dispuse de inspectorul de muncă, precum şi modul în care este asigurată egalitatea între femei şi bărbaţi, în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea lor la locul de muncă;
9) examinează propunerile lucrătorilor privind prevenirea riscurilor profesionale, precum şi privind îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, şi propune introducerea acestora în planul de protecţie şi prevenire;
10) analizează cauzele producerii accidentelor de muncă şi poate propune măsuri de prevenire a acestora;
11) efectuează verificări proprii privind aplicarea instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă, întocmind în acest sens rapoarte în scris;
12) examinează raportul scris, prezentat comitetului de către conducătorul unităţii cel puţin o dată pe an, cu privire la situaţia securităţii şi sănătăţii în muncă, la acţiunile care au fost întreprinse şi la eficienţa acestora în anul încheiat, precum şi propunerile pentru planul de protecţie şi prevenire ce urmează a fi realizat în anul următor.
Capitolul IV
Drepturile membrilor comitetului
Drepturile membrilor comitetului
27. Membrii comitetului sînt în drept:
1) să aibă acces liber la toate locurile de muncă/posturile de lucru;
2) să solicite şi să primească de la angajator informaţii despre situaţia securităţii şi sănătăţii în muncă;
3) să ia în dezbateri, în şedinţele comitetului, rapoartele angajatorului despre îndeplinirea obligaţiilor acestuia în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
4) să facă propuneri la elaborarea planului de protecţie şi prevenire;
5) să solicite angajatorului sancţionarea disciplinară a lucrătorilor care încalcă dispoziţiile actelor legislative şi normative de securitate şi sănătate în muncă;
6) să propună stimularea lucrătorilor pentru participare în activităţi de securitate şi sănătate în muncă;
7) să sesizeze inspectoratul teritorial de muncă şi sindicatul respectiv despre încălcările actelor legislative şi normative de securitate şi sănătate în muncă, comise de către angajator sau de alte persoane cu funcţii de răspundere.
Capitolul V
Obligaţiile angajatorului referitoare la comitet
Obligaţiile angajatorului referitoare la comitet
28. Angajatorul trebuie să furnizeze comitetului toate informaţiile necesare, pentru ca membrii acestuia să-şi poată da avizul în cunoştinţă de cauză.
29. Angajatorul trebuie să prezinte comitetului, cel puţin o dată pe an, un raport scris care va cuprinde situaţia securităţii şi sănătăţii în muncă, acţiunile care au fost întreprinse şi eficienţa acestora în anul încheiat, precum şi propunerile pentru planul de protecţie şi prevenire ce urmează a fi realizate în anul următor.
30. Angajatorul trebuie să supună analizei comitetului documentaţia referitoare la caracteristicile echipamentelor de lucru, ale echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală, în vederea selecţionării echipamentelor optime.
31. Angajatorul trebuie să informeze comitetul cu privire la evaluarea riscurilor profesionale, măsurile de protecţie şi prevenire atît la nivel de unitate, cît şi la nivel de loc de muncă şi tipuri de posturi de lucru, de acordare a primului ajutor în caz de accidentare în muncă, de prevenire şi stingere a incendiilor şi evacuare a lucrătorilor în cazul unui pericol grav şi imediat.
32. Angajatorul comunică comitetului punctul său de vedere sau al serviciului intern de protecţie şi prevenire/serviciului extern de protecţie şi prevenire asupra plîngerilor lucrătorilor privind condiţiile de muncă.
33. În cazul în care angajatorul nu ia în considerare propunerile comitetului, acesta trebuie să motiveze decizia sa în faţa comitetului. Motivaţia va fi consemnată în procesul-verbal al întrunirii comitetului.
| HOTĂRÎRE Nr. 353 din 05.05.2010 |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
cu privire la aprobarea cerinţelor minime
de securitate şi sănătate la locul de muncă |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Publicat : 08.06.2010 în Monitorul Oficial Nr. 91-93 art Nr : 525 | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
În temeiul articolului 6 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 143-144, art. 587) şi în scopul transpunerii Directivei Consiliului Comunităţilor Europene 89/654/CEE din 30 noiembrie 1989 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate la locul de muncă (Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 393/1989), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă Cerinţele minime de securitate şi sănătate la locul de muncă, conform anexei. 2. Prezenta Hotărîre nu se aplică pentru: mijloacele de transport utilizate în afara unităţii şi locurile de muncă din interiorul mijloacelor de transport; şantierele temporare sau mobile; industriile extractive; vasele de pescuit; cîmpurile, pădurile şi alte terenuri care aparţin unei unităţi agricole sau forestiere, dar sînt situate departe de clădirile unităţii. 3. Locurile de muncă folosite pentru prima oară după 31 decembrie 2012 trebuie să îndeplinească cerinţele minime prevăzute în anexă. 4. Locurile de muncă aflate deja în folosinţă pînă la 1 ianuarie 2013 trebuie să îndeplinească cerinţele minime prevăzute în anexă, în termen de cel mult 4 ani de la această dată. 5. Dacă locurile de muncă suferă modificări, extinderi sau transformări după 31 decembrie 2012, angajatorii trebuie să întreprindă măsurile necesare pentru a asigura ca aceste modificări, extinderi şi transformări să fie în concordanţă cu cerinţele minime prevăzute în anexă. 6. Angajatorii trebuie să întreprindă toate măsurile pentru ca: locurile de muncă să îndeplinească cerinţele minime prevăzute în anexă; căile de acces ce conduc spre ieşiri, inclusiv spre ieşirile de urgenţă, să fie păstrate în permanenţă libere; întreţinerea tehnică a locului de muncă, echipamentelor şi dispozitivelor să fie realizată, iar orice deficienţe constatate, care pot afectа securitatea şi sănătatea lucrătorilor, să fie corectate cît mai curînd posibil; locurile de muncă, echipamentele şi dispozitivele să fie curăţate cu regularitate pentru a asigura un nivel de igienă corespunzător; echipamentele şi dispozitivele de securitate destinate prevenirii sau eliminării pericolelor să fie întreţinute şi controlate. 7. Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă trebuie să fie informaţi cu privire la măsurile ce trebuie luate în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de muncă. 8. Lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare (care nu au contact vizual şi comunicare verbală directă cu alţi lucrători şi nu este posibil să li se acorde ajutor imediat în caz de accident în muncă) trebuie să fie informaţi cu privire la: manevrarea echipamentului de lucru, starea acestuia (fiabilitate şi accesibilitate); riscurile de accidentare şi modul de acţiune în caz de apariţie a acestora; comportamentul adecvat în caz de producere a unei avarii sau de apariţie a unei situaţii critice; utilizarea echipamentului individual de protecţie; acordarea primului ajutor în caz de accident în muncă; utilizarea sistemului de supraveghere şi de legătură cu exteriorul. 9. Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă vor participa şi vor fi consultaţi de către angajatori referitor la implementarea prezentei hotărîri. PRIM-MINISTRU Vladimir FILAT Contrasemnează: Ministrul muncii, protecţiei sociale şi familiei Valentina Buliga Nr. 353. Chişinău, 5 mai 2010. Aprobate
prin Hotărîrea Guvernului nr.353 din 5 mai 2010 CERINŢE MINIME
1. Cerinţele de securitate şi sănătate la locul de muncă se aplică ori de cîte ori caracteristicile locului de muncă, activitatea, împrejurările sau un risc profesional impun acest lucru.de securitate şi sănătate la locul de muncă Secţiunea 1 Observaţie preliminară Secţiunea a 2-a
2. Clădirile în care sînt amplasate locuri de muncă trebuie să aibă o structură şi o rezistenţă corespunzătoare naturii utilizării lor.Stabilitate şi rezistenţă Secţiunea a 3-a
3. Instalaţiile electrice trebuie să fie proiectate şi construite astfel încît să nu prezinte pericol de electrocutare, incendiu sau explozie.Instalaţii electrice 4. Lucrătorii trebuie să fie protejaţi împotriva riscului de accidentare prin atingere directă şi/sau indirectă. 5. Proiectarea, construcţia şi alegerea materialului şi dispozitivelor de protecţie trebuie să ţină seama de tensiunea nominală, influenţa condiţiilor externe şi de calificarea lucrătorilor care au acces la părţile componente ale instalaţiei. Secţiunea a 4-a
6. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să rămînă în permanenţă libere şi să conducă în mod cît mai direct posibil afară sau în spaţii sigure.Căi şi ieşiri de urgenţă 7. În caz de pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă şi în condiţii cît mai sigure a lucrătorilor de la toate posturile de lucru. 8. Numărul, distribuţia şi dimensiunile căilor şi ieşirilor de urgenţă depind de utilizare, de echipamentul de lucru şi de dimensiunile locurilor de muncă, precum şi de numărul maxim de persoane care pot fi prezente. Calcularea căilor şi ieşirilor de urgenţă se efectuează în conformitate cu anexa nr. 1. 9. Uşile cu ieşire de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior. 10. Uşile glisante sau turnante nu sînt permise pentru ieşirile de urgenţă. 11. Uşile cu ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate sau zăvorîte astfel încît să nu poată fi deschise imediat şi cu uşurinţă de către orice persoană care ar avea nevoie să le utilizeze în caz de urgenţă. 12. Căile şi ieşirile de urgenţă specifice trebuie să fie semnalizate. Semnalizările căilor şi ieşirilor de urgenţă trebuie amplasate în locuri corespunzătoare şi trebuie să fie durabile. 13. Căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre acestea trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel încît să poată fi utilizate în orice moment fără dificultate. 14. Căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminare de securitate de intensitate suficientă de minimum 20 lx, în cazul în care se întrerupe alimentarea cu energie electrică. Secţiunea a 5-a
15. În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, echipamentele de lucru pe care acestea le conţin, proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor prezente şi numărul maxim potenţial de persoane prezente, locurile de muncă trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea incendiilor, detectoare de incendii şi sisteme de alarmă.Detectarea şi prevenirea incendiilor 16. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie uşor accesibile şi uşor de manipulat. 17. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie semnalizate. Semnalizările dispozitivelor neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie amplasate în locuri corespunzătoare şi trebuie să fie durabile. Secţiunea a 6-a
18. Avînd în vedere metodele de lucru utilizate şi cerinţele fizice impuse lucrătorilor, trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt la locurile de muncă în spaţii închise.Ventilaţia locurilor de muncă în spaţii închise 19. În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie să fie menţinut în stare de funcţionare. 20. Orice avarie în funcţionarea instalaţiei de ventilare forţată trebuie semnalizată de un sistem de control. 21. Dacă se utilizează instalaţii de ventilare mecanică sau de aer condiţionat, acestea trebuie să funcţioneze astfel încît să nu creeze disconfort prin expunerea lucrătorilor la curenţi de aer. 22. Orice depunere sau impuritate care poate crea un pericol imediat pentru sănătatea lucrătorilor prin poluarea atmosferei trebuie eliminată rapid. Secţiunea a 7-a
23. În timpul programului de lucru temperatura din încăperile cu locuri de muncă trebuie să fie adecvată organismului uman, ţinînd seama de metodele de lucru utilizate şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor, conform tabelelor nr. 1 - 3 din anexa nr. 2.Temperatura în încăperi 24. Temperatura în zonele de odihnă, încăperile pentru personalul de serviciu, grupurile sanitare, cantine şi încăperile pentru acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă trebuie să corespundă destinaţiei specifice a acestor încăperi, conform tabelului nr. 4 din anexa nr. 2. 25. Ferestrele, luminatoarele şi glasvandurile trebuie să permită evitarea luminii solare excesive deasupra locurilor de muncă, în funcţie de natura muncii şi de locul de muncă. Secţiunea a 8-a
26. În măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să dispună de iluminat natural suficient şi să fie echipate cu dispozitive care să permită un iluminat artificial adecvat pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, conform anexei nr. 3.Iluminatul natural şi artificial 27. Instalaţiile de iluminat din încăperile cu locuri de muncă şi din căile de comunicaţie trebuie amplasate astfel încît să nu existe riscul de accidentare a lucrătorilor ca rezultat al tipului de iluminare prevăzut. 28. Locurile de muncă în care lucrătorii sînt în mod deosebit expuşi riscurilor profesionale în caz de întrerupere a iluminării artificiale, trebuie să fie prevăzute cu iluminat de urgenţă de o intensitate suficientă, conform anexei nr.3. Secţiunea a 9-a
29. Pardoselile locurilor de muncă trebuie să fie lipsite de proeminenţe, de găuri sau de planuri înclinate periculoase şi trebuie să fie fixe, stabile şi nealunecoase.Pardoseli, pereţi, plafoane şi acoperişuri ale încăperilor 30. Locurile de muncă care conţin posturi de lucru trebuie să fie izolate în mod corespunzător, ţinînd seama de tipul unităţii şi de activitatea fizică a lucrătorilor. 31. Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi plafoanelor din încăperi trebuie să fie curăţate şi retencuite, după necesitate, pentru a se obţine condiţii de igienă corespunzătoare. 32. Pereţii transparenţi sau translucizi, în special pereţii despărţitori din sticlă ai încăperilor cu locuri de muncă sau din vecinătatea acestora şi a căilor de circulaţie trebuie să fie semnalizaţi clar şi trebuie construiţi din materiale securizate sau să fie separaţi de aceste locuri de muncă şi căi de circulaţie, astfel încît lucrătorii să nu poată intra în contact cu pereţii şi să nu fie răniţi prin spargerea lor în bucăţi. 33. Accesul pe acoperişurile construite din materiale cu rezistenţă insuficientă nu se permite dacă nu există echipamente care să asigure executarea lucrării în condiţii de securitate. Secţiunea a 10-a
34. Lucrătorii trebuie să aibă posibilitatea să deschidă, să închidă, să regleze sau să fixeze ferestrele, luminatoarele şi ventilatoarele în condiţii de securitate. Cînd sînt deschise, acestea trebuie poziţionate astfel încît să nu constituie un pericol pentru lucrători.Ferestre şi luminatoare 35. Ferestrele şi luminatoarele trebuie să fie concepute în raport cu echipamentul sau trebuie prevăzute cu dispozitive care să permită curăţarea lor fără riscuri profesionale pentru lucrătorii care execută această muncă sau pentru lucrătorii prezenţi în clădire sau în jurul acesteia. Secţiunea a 11-a
36. Poziţia, numărul şi dimensiunile uşilor şi porţilor, precum şi materialele care se folosesc la construcţia acestora, sînt determinate de natura şi utilizarea încăperilor sau incintelor.Uşi şi porţi 37. Uşile transparente trebuie să fie marcate corespunzător, la înălţimea ochilor. 38. Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să aibă un panou transparent. 39. Dacă suprafeţele transparente sau translucide ale uşilor şi porţilor nu sînt construite dintr-un material securizat şi dacă există pericolul rănirii lucrătorilor în caz de spargere a unei uşi sau porţi, suprafeţele lor trebuie să fie protejate împotriva spargerii. 40. Uşile şi porţile glisante trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de securitate care să împiedice ieşirea de pe şine şi căderea lor. 41. Uşile şi porţile care se deschid în sus trebuie să fie prevăzute cu un mecanism de securitate care să împiedice căderea lor. 42. Uşile şi porţile situate de-a lungul căilor de salvare trebuie să fie marcate corespunzător. 43. Trebuie să fie posibilă deschiderea şi fixarea uşilor şi porţilor din interior în orice moment, fără ajutor special. 44. În vecinătatea imediată a oricăror porţi destinate în principal circulaţiei vehiculelor trebuie să existe uşi pentru pietoni, cu excepţia cazului în care utilizarea de către pietoni a acestor porţi nu prezintă pericol de accidentare. 45. Uşile pentru pietoni trebuie să fie marcate clar şi să fie degajate în permanenţă. 46. Uşile şi porţile mecanice trebuie să funcţioneze astfel încît să nu prezinte nici un risc de accidentare pentru lucrători. 47. Uşile şi porţile mecanice trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de oprire de urgenţă accesibile şi uşor de identificat şi să poată fi deschise manual, dacă nu sînt prevăzute cu dispozitive de deschidere automată în cazul întreruperii alimentării cu energie electrică. Secţiunea a 12-a
48. Căile de circulaţie, inclusiv scările, scările fixe, cheiurile şi rampele de încărcare trebuie să fie amplasate şi dimensionate astfel încît să poată fi utilizate uşor, în condiţii de securitate şi în conformitate cu destinaţia lor de către pietoni sau vehicule, în aşa mod ca lucrătorii care îşi desfăşoară activitatea în vecinătatea acestor căi de circulaţie să nu fie ameninţaţi de nici un pericol.Căile de circulaţie – zone periculoase 49. Căile utilizate pentru circulaţia pietonală sau a mărfurilor trebuie să fie dimensionate în conformitate cu numărul potenţial de utilizatori şi tipul unităţii. 50. Dacă pe căile de circulaţie sînt utilizate mijloace de transport, trebuie prevăzută o distanţă de securitate minimă pentru pietoni de cel puţin 1 m. 51. Căile de circulaţie destinate vehiculelor trebuie amplasate la o distanţă suficientă, de cel puţin 1,5 m, faţă de uşi, porţi, treceri de pietoni, culoare şi scări, ca să asigure securitatea pietonilor. 52. Dacă echipamentele de lucru din încăperi şi utilizarea acestora impun protecţia lucrătorilor, căile de circulaţie trebuie să fie marcate clar. 53. Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, dată fiind natura activităţii, există riscul căderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste zone trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să împiedice pătrunderea lucrătorilor neautorizaţi în aceste zone. 54. Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sînt autorizaţi să pătrundă în zonele periculoase. 55. Zonele periculoase trebuie marcate clar. Secţiunea a 13-a
56. Scările rulante şi transportoarele trebuie să funcţioneze în condiţii de securitate.Măsuri specifice pentru scările rulante şi transportoare 57. Scările rulante şi transportoarele trebuie prevăzute cu dispozitive de securitate necesare şi dotate cu dispozitive de oprire de urgenţă, accesibile şi uşor de identificat. Secţiunea a 14-a
58. Cheiurile şi rampele de încărcare trebuie să corespundă dimensiunilor încărcăturilor care se transportă.Cheiuri şi rampe de încărcare 59. Cheiurile de încărcare trebuie să aibă cîte un punct de ieşire la fiecare capăt. 60. Rampele de încărcare trebuie să fie suficient de sigure pentru a preveni căderea lucrătorilor. Secţiunea a 15-a
61. Încăperile de lucru trebuie să aibă suprafaţa, înălţimea şi volumul de aer suficiente, care să permită lucrătorilor să-şi îndeplinească sarcinile de lucru fără riscuri pentru securitatea, sănătatea sau confortul acestora. Calcularea dimensiunilor încăperilor şi a volumului de aer în încăperi se efectuează în conformitate cu anexa nr. 4.Dimensiunile încăperilor şi volumul de aer în încăperi – libertatea de mişcare la postul de lucru 62. Dimensiunile zonei neocupate a postului de lucru trebuie să fie calculate astfel încît să asigure lucrătorilor o suficientă libertate de mişcare pentru a-şi îndeplini sarcinile de lucru. Dacă aceasta nu este posibil din motive specifice locului de muncă, lucrătorul trebuie să aibă suficientă libertate de mişcare în apropierea postului său de lucru. Secţiunea a 16-a
63. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie încăperi pentru odihnă uşor accesibile. Această cerinţă nu se aplică dacă lucrătorii îşi desfăşoară activitatea în birouri sau în încăperi de lucru similare, care oferă posibilităţi echivalente de relaxare în timpul pauzelor.Încăperi pentru odihnă 64. Încăperile pentru odihnă trebuie să fie suficient de mari şi să fie prevăzute cu un număr de mese şi scaune cu spătar, corespunzător numărului de lucrători. 65. În încăperile pentru odihnă trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecţia nefumătorilor împotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun. 66. Atunci cînd programul de lucru este întrerupt frecvent şi în mod regulat şi nu există încăperi pentru odihnă, trebuie prevăzute alte încăperi în care lucrătorii să poată sta pe durata acestor întreruperi. Secţiunea a 17-a
67. Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni în poziţie culcată, în condiţii corespunzătoare.Femei gravide şi mame care alăptează Secţiunea a 18-a
Instalaţii sanitare 1. Vestiare şi dulapuri individuale pentru
68. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare dacă aceştia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive de sănătate sau de decenţă, nu li se poate cere să se schimbe într-un alt spaţiu.îmbrăcăminte 69. Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile, să aibă o capacitate suficientă şi să fie prevăzute cu scaune. 70. Vestiarele trebuie să aibă dimensiuni suficiente şi să fie dotate cu echipamente care să permită fiecărui lucrător să-şi încuie vestimentaţia şi accesoriile personale în timpul programului de lucru. 71. Dacă este cazul (de exemplu, prezenţa substanţelor periculoase, umidităţii, murdăriei), dulapurile individuale pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie separate de dulapurile individuale pentru vestimentaţia şi accesoriile personale. 72. Trebuie prevăzute vestiare separate sau o utilizare separată a acestora pentru femei şi pentru bărbaţi. 73. Dacă vestiarele nu sînt necesare în sensul punctului 68, pentru fiecare lucrător trebuie prevăzut un loc în care să-şi ţină sub cheie vestimentaţia şi accesoriile personale. 2. Duşuri şi chiuvete
74. Pentru lucrători trebuie prevăzut un număr suficient de duşuri corespunzătoare, dacă acest lucru este impus de natura activităţii sau din motive de sănătate, conform tabelului nr. 1 din anexa nr. 5.75. Trebuie prevăzute săli de duşuri separate sau o utilizare separată a sălilor de duşuri pentru bărbaţi şi pentru femei. 76. Sălile de duşuri trebuie să fie suficient de încăpătoare pentru a permite fiecărui lucrător să-şi facă toaleta fără să fie deranjat şi în condiţii de igienă corespunzătoare. 77. Duşurile trebuie prevăzute cu apă curentă rece şi caldă. 78. Dacă duşurile nu sînt necesare în sensul punctului 74, atunci trebuie să fie prevăzute, în număr suficient, chiuvete cu apă curentă rece şi caldă şi care să fie amplasate în apropierea posturilor de lucru şi a vestiarelor (o chiuvetă pentru 25 de lucrători). 79. Din motive de decenţă, trebuie să existe chiuvete separate sau să fie asigurată utilizarea separată a acestora pentru femei şi pentru bărbaţi. 80. Dacă încăperile cu duşuri sau chiuvete sînt separate de vestiare, trebuie să existe o cale uşoară de comunicare între ele. 3. Cabine de WC-uri şi chiuvete
81. Lucrătorii trebuie să dispună, în apropierea posturilor de lucru, de încăperi de odihnă, vestiare şi săli de duşuri sau chiuvete, încăperi speciale dotate cu un număr suficient de WC-uri şi chiuvete, conform tabelului nr. 2 din anexa nr. 5.82. Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate sau o utilizare separată a acestora pentru femei şi pentru bărbaţi. Secţiunea a 19-a
83. În funcţie de dimensiunile spaţiilor de lucru, tipul de activitate desfăşurată şi frecvenţa accidentelor, trebuie să fie asigurate una sau mai multe încăperi de prim ajutor.Încăperi pentru acordarea primului ajutor 84. Încăperile de prim ajutor trebuie echipate cu instalaţii şi dispozitive indispensabile pentru primul ajutor şi trebuie să permită accesul cu brancarde. 85. Încăperile de prim ajutor trebuie să fie semnalizate. 86. Echipamentul de prim ajutor trebuie să fie disponibil în toate locurile unde condiţiile de lucru o cer. Echipamentul de prim ajutor trebuie să fie marcat corespunzător şi să fie uşor accesibil. Secţiunea a 20-a
87. La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină seama de lucrătorii cu capacităţi funcţionale limitate, dacă aceasta este necesar. Cerinţa se aplică, în special, uşilor, căilor de comunicaţie, scărilor, duşurilor, chiuvetelor, WC-urilor şi posturilor de lucru utilizate sau ocupate direct de persoanele cu capacităţi funcţionale limitate.Lucrători cu capacităţi funcţionale limitate Secţiunea a 21-a
88. Posturile de lucru, căile de circulaţie şi alte zone sau instalaţii în aer liber, utilizate sau ocupate de lucrători în cursul activităţii lor, trebuie să fie organizate astfel încît pietonii sau vehiculele să circule în condiţii de securitate.Locuri de muncă în aer liber (cerinţe speciale) 89. Cerinţele secţiunilor a 12-a – a 14-a se aplică, de asemenea, căilor principale de transport intern, aflate în perimetrul unităţii (căi de transport spre posturi de lucru fixe), căilor de transport utilizate pentru întreţinerea curentă şi supravegherea instalaţiilor unităţii şi spaţiilor de încărcare. Cerinţele secţiunii a 12-a se aplică, de asemenea, locurilor de muncă în aer liber. 90. Posturile de lucru în aer liber (în afara clădirii) trebuie să fie iluminate corespunzător, conform tabelului nr. 2 din anexa nr. 3, cu un sistem de iluminare artificială, dacă lumina naturală nu este adecvată. 91. Posturile de lucru în aer liber trebuie să fie amenajate, pe cît posibil, astfel încît lucrătorii: să fie protejaţi împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este necesar, împotriva căderii obiectelor; să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe exterioare vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf; să-şi poată părăsi posturile de lucru rapid, în eventualitatea vreunui pericol, sau să poată primi rapid asistenţă; să nu poată aluneca sau cădea. Secţiunea a 22-a
92. Angajatorul va numi, prin decizie scrisă, o persoană cu atribuţii concrete pentru supravegherea lucrătorilor care lucrează în condiţii de izolare.Locuri de muncă în condiţii de izolare 93. Pentru a putea interveni în timp util, în caz de accident sau avarie, la locurile de muncă în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice care permit legătura cu persoana care asigură supravegherea: constant automatizat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio); periodic automatizat (radiotelefon, telefon); periodic, prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radiotelefon, cameră de luat vederi şi monitor). Secţiunea a 23-a
94. Dimensiunea postului de lucru se stabileşte în funcţie de particularităţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de lucru, ale mobilierului de lucru, de mişcările şi deplasările lucrătorului în timpul activităţii, distanţele de securitate, dispozitivele ajutătoare pentru manipularea maselor, ca şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic.Principii ergonomice 95. Eliminarea poziţiilor forţate şi nenaturale ale corpului lucrătorului şi asigurarea posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea postului de lucru, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea corectă a echipamentelor de lucru. 96. Postul de lucru la care se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţionale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară, corelîndu-se înălţimea scaunului cu înălţimea planului de lucru. 97. Posturile de lucru unde se lucrează în poziţie ortostatică trebuie asigurate, de regulă, cu mobilier de lucru pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de exemplu: scaune, bănci). 98. Echipamentele de lucru, mesele şi băncile de lucru trebuie să asigure spaţiu suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităţii, cu posibilitatea mişcării acestora. 99. Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se stabileşte în funcţie de distanţa optimă de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale lucrătorului şi de mărimea efortului membrelor superioare. 100. Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului, precum şi a mişcărilor foarte ample ale braţelor, trebuie luate măsuri de organizare corespunzătoare a fluxului tehnologic, de manipulare corectă a materiilor prime şi a produselor la echipamentele de lucru, la care lucrătorul intervine direct. Anexa nr. 1
la Cerinţele minime de securitate şi sănătate la locul de muncă CALCULAREA
1. Lăţimea căilor de urgenţă se va calcula în aşa fel încît densitatea torentului de lucrători evacuaţi să nu depăşească 5 persoane pe 1 m2, însă nu va fi mai mică de 1,2 m.căilor şi ieşirilor de urgenţă 2. O singură ieşire de urgenţă se va calcula după cum urmează: de pe orice etaj al clădirii, unde sînt prezenţi cel mult 50 de lucrători, dacă distanţa de la cel mai îndepărtat punct de pe pardoseala încăperii pînă la ieşirea de urgenţă nu depăşeşte 25 m; din clădirea fără etaj cu o suprafaţă ce nu depăşeşte 300 m2, în care sînt prezenţi cel mult 50 de lucrători. Anexa nr. 2
la Cerinţele minime de securitate şi sănătate la locul de muncă NORMAREA
1. Microclimatul la posturile de lucru este determinat de temperatura şi umiditatea aerului, de viteza curenţilor de aer şi de radiaţiile calorice emise în zona de lucru.componentelor microclimatului la posturile de lucru 2. Condiţiile de microclimat la posturile de lucru trebuie să asigure menţinerea echilibrului termic al organismului uman, corespunzător cu nivelul activităţii desfăşurate. 3. Componentele microclimatului la posturile de lucru se normează în raport cu metabolismul organismului uman. 4. Limitele termice minime admise la posturile de lucru sînt prevăzute în tabelul nr. 1. Tabelul nr. 1
5. Limitele termice maxime admise la posturile de lucru sînt prevăzute în tabelul nr. 2. Tabelul nr. 2
6. Limitele minime şi maxime ale temperaturii şi vitezei curenţilor de aer, admise la posturile de lucru dotate cu duşuri de aer, sînt prevăzute în tabelul nr. 3. Tabelul nr. 3
7. Umiditatea relativă a aerului nu va depăşi 60 %. 8. Valorile temperaturilor şi vitezelor curenţilor de aer reprezintă valori medii în secţiunea transversală a fluxului de aer la nivelul jumătăţii superioare a corpului lucrătorului. 9. Nivelul radiaţiilor calorice (cal/cm2/min) se estimează după cum urmează: nivelul 1 – dacă timpul de suportare a expunerii lucrătorului este de 240 s; nivelul 2 – dacă timpul de suportare a expunerii lucrătorului este de 50 s; nivelul 3 – dacă timpul de suportare a expunerii lucrătorului este de 20 s. 10. Normarea temperaturii în încăperile social-sanitare, în perioada 16 octombrie – 15 aprilie, se efectuează în conformitate cu tabelul nr. 4. Tabelul nr. 4
11. La unele posturi de lucru (birouri, camere de comandă, încăperi cu videoterminale, încăperi social-culturale etc.), unde desfăşurarea activităţii profesionale necesită confort termic, trebuie asigurate următoarele condiţii: 1) în perioada 16 aprilie – 15 octombrie: temperatura între 23 – 26 °C; diferenţa pe verticală a valorilor temperaturii aerului la 1,1 m şi 0,1 m deasupra pardoselii (nivelului capului şi al gleznelor) mai mică de 3 °C; umiditatea relativă a aerului între 30 – 70 %; viteza medie a curenţilor de aer între 0,1 – 0,3 m/s; 2) în perioada 16 octombrie – 15 aprilie: temperatura între 20 – 24 °C; diferenţa pe verticală a valorilor temperaturii aerului la 1,1 m şi 0,1 m deasupra pardoselii (nivelului capului şi al gleznelor) mai mică de 3 °C; umiditatea relativă a aerului între 30 – 70 %; viteza medie a curenţilor de aer între 0,1 – 0,3 m/s; diferenţe mai mici de 10 °C între temperatura de radiaţie a ferestrelor sau a altor suprafeţe verticale şi temperatura de radiaţie a obiectelor din încăpere. Anexa nr. 3
la Cerinţele minime de securitate şi sănătate la locul de muncă NORMAREA
1. Nivelul de iluminare se normează în funcţie de categoria lucrării şi subcategoria în care se încadrează sarcinile vizuale, respectiv în funcţie de mărimea detaliului reprezentativ, de contrastul dintre detaliul reprezentativ şi fond şi luminozitatea fondului sau numai de categoria sarcinii vizuale.nivelurilor de iluminare 2. Valorile minime normate ale nivelurilor de iluminare pentru lucrările executate în spaţii interioare sînt prevăzute în tabelul nr. 1. 3. Nivelul de iluminare se ridică cu o treaptă în scara de valori a nivelurilor de iluminare în următoarele cazuri: dacă efortul vizual este continuu pe o perioadă mai mare de 4 ore, pentru categoriile de lucrări I, II şi III; dacă detaliile urmărite sînt în mişcare, pentru categoriile de lucrări I, II, III şi IV; în încăperile destinate instruirii profesionale. 4. Detaliul reprezentativ se defineşte ca fiind obiectul sau anumite părţi ale obiectului care trebuie privit în procesul muncii. 5. Valorile din tabelul nr. 1 sînt valabile, indiferent de poziţia planului de lucru (orizontal, vertical, înclinat) şi de sursa de lumină folosită (artificială, naturală, mixtă). 6. Contrastul dintre detaliu şi fond (K) se calculează cu relaţia: K = (Ld - Lf)Ld dacă Ld > Lf,
sau K = (Lf - Ld)Lf dacă Lf > Ld,
unde: Lf este luminanţa fondului, cd/m2; Ld este luminanţa detaliului, cd/m. 7. Se consideră: contrast mic atunci cînd K ≤ 0,2; contrast mediu atunci cînd 0,2 < K ≤ 0,5; contrast mare atunci cînd K > 0,5. 8. Fondul se caracterizează cu ajutorul factorului de reflexie (raportul dintre fluxul reflectat de suprafaţa fondului şi fluxul incident pe suprafaţa fondului), ρ. 9. Se consideră: fond întunecat atunci cînd ρ ≤ 0,2; fond mediu atunci cînd 0,2 < ρ ≤ 0,4; fond luminos atunci cînd ρ > 0,4. 10. În punctele în care se fac citiri la aparate, acţionări de dispozitive, nivelul de iluminare corespunzător dificultăţii vizuale (conform tabelului nr. 1) se asigură prin iluminat local sau localizat. Tabelul nr. 1
11. Dimensiunea unghiulară a detaliului reprezentativ constituie raportul dintre mărimea acestuia în milimetri şi distanţa de privire de 344 mm. 12. Valorile minime normate ale nivelurilor de iluminare pentru lucrările executate în aer liber sînt prevăzute în tabelul nr. 2. 13. Poziţia orizontală a planului de referinţă se consideră la înălţimea de 0,85 – 1 m faţă de sol. Tabelul nr. 2
14. Valorile minime normate ale nivelurilor de iluminare pentru spaţiile de circulaţie industriale exterioare sînt prevăzute în tabelul nr. 3. Tabelul nr. 3
15. Valorile din tabelul nr. 3 sînt pentru planul aflat la înălţimea de 0,2 m faţă de sol. 16. În cazul iluminatului perimetral, lăţimea zonei de iluminat se consideră de 10 m. Anexa nr. 4
la Cerinţele minime de securitate şi sănătate la locul de muncă CALCULAREA
1. Pentru spaţiile în care au loc procese tehnologice ce degajă căldură, umiditate, pulberi, gaze, vapori etc., înălţimea minimă a încăperilor de lucru trebuie să fie de cel puţin 3 m, iar volumul minim de aer pentru fiecare lucrător – de cel puţin 12 m3. dimensiunilor încăperilor şi a volumului de aer în încăperi 2. Pentru spaţiile în care se desfăşoară activităţi administrative sau comerciale, înălţimea minimă a încăperilor de lucru trebuie să fie de cel puţin 2,6 m, iar volumul minim de aer pentru fiecare lucrător – de cel puţin 10 m3. Anexa nr. 5
la Cerinţele minime de securitate şi sănătate la locul de muncă CALCULAREA
1. Suprafaţa unei încăperi pentru odihnă se calculează în aşa fel încît să se asigure cel puţin 1 m2 pentru fiecare lucrător, iar pentru fiecare lucrător cu capacităţi funcţionale limitate care se deplasează în scaun cu rotile – 1,65 m2, luîndu-se în calcul schimbul cel mai numeros, dar să nu fie mai mică de 12 m2.dotărilor social-sanitare 2. Dimensiunile minime, în plan orizontal, ale dulapurilor individuale din dotarea vestiarelor vor fi de cel puţin 0,4 x 0,5 m. 3. În cazul organizării vestiarelor comune pentru îmbrăcămintea stradală, suprafaţa acestora se calculează în aşa fel încît să se asigure cel puţin 0,1 m2 pentru fiecare lucrător, luîndu-se în calcul schimbul cel mai numeros, dar să nu fie mai mică de 4 m2. 4. Normarea duşurilor şi chiuvetelor se efectuează în conformitate cu tabelul nr. 1, luîndu-se în calcul schimbul cel mai numeros. Tabelul nr. 1
5. Normarea cabinelor de WC-uri şi a chiuvetelor se efectuează în conformitate cu tabelul nr. 2, luîndu-se în calcul schimbul cel mai numeros. Tabelul nr. 2
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||