Istorie

Transformările din viata economica si sociala intervenite după proclamarea Republicii Moldova ca stat independent, precum si tranziţia spre economia de piaţa, au creat probleme noi pentru instituţiile care coordonează, organizează si reglementează activitatea in domeniul securităţii si sănătăţii in munca, ca de exemplu: creşterea rapida a numărului de agenţi economici, apariţia sectorului privat, creşterea şomajului, intensificarea fenomenului de evitare a legilor, neconcordanta dintre relaţiile de munca reglementate in legislaţia de protecţie a muncii in vigoare si cele existente efectiv in societate si in ultimul timp creşterea rolului partenerilor sociali (patronate, sindicate).

Republica Moldova realiindu-se la normele de drept internaţional a ratificat un sir de Convenţii a Organizaţiei Internaţionale a Muncii in calitate de stat membru al acesteia. Printre acestea se înscriu Convenţia nr.81 privind inspecţia muncii in industrie si comerţ ratificata de Parlament la 26 septembrie 1995 si Convenţia nr. 129 privind inspecţia muncii in agricultura ratificata la 26 septembrie 1997.

Inspectoratul de Stat al Muncii ca organ de control de stat îşi are începutul in anul 1992 prin formarea Departamentului Protecţiei Muncii pe lingă Ministerul Protecţiei Sociale si Familiei al Republicii Moldova (H.G. nr. 61 din 31 ianuarie 1992), iar din 1998 Inspectoratul de Stat pentru Protecţia Muncii pe lîngă Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale si Familei (H.G. nr. 1199 din 09 decembrie 1998).

Respectînd cerinţele Convenţiilor OIM si in scopul armonizării legislaţiei naţionale cu normele de drept internaţional si legislaţiei Comunitarii Statelor Europene, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat la 10 mai 2001 Legea nr.140-XV privind Inspecţia Muncii. Iar prin Legea nr.139 din 14 iunie 2013 denumirea autorităţii administrative a fost modificată în Inspectoratul de Stat al Muncii.